Cataracta este cunoscută în populaţia generală ca fiind o boală de bătrâneţe, cele mai afectate persoane fiind cele în vârstă. Această afecţiune constă în opacifierea cristalinului, ceea ce înseamnă că această lentilă intraoculară îşi pierde transparenţa, prin urmare nu îşi va mai putea îndeplini funcţiile sale ca structură optică.
Cristalinul reprezintă o lentilă intraoculară, care în mod normal trebuie să fie transparentă.
Este bine de ştiut însă că această afecţiune poate fi diagnosticată la orice vârstă, cu atât mai mult dacă avem în vedere şi variabilitatea mare a cauzelor ce pot conduce spre această patologie.
Cauzele care se duc la opacifierea progresivă a cristalinului odată cu vârsta sunt legate de modificările fiziologice produse prin îmbătrânirea cristalinului. Acesta poate creşte în volum, fibrele sale se îngălbenesc, se rigidizează.
Cataracta legată de vârstă poate fi de 2 tipuri:
Pe lângă factorul vârstă, mai sunt şi alţi factori de risc, precum:
Alte situaţii ce conduc spre opacifierea cristalinului, care determină o cataractă patologică, dobândită de această dată, sunt:
Există însă şi cataracta congenitală. Opacifierea cristalinului în acest caz este cauzată de un defect de formare a acestuia în viaţa embrionară, asociat cu o tulburare de resorbţie a vaselor embrionare ce înconjoară cristalinul în viaţa intrauterină.
Severitatea prognostică funcţională, în acest caz, este extrem de largă, se poate ajunge chiar la afectarea profundă a vederii.
Diagnosticul de cataractă congenitală este necesar să fie pus cât mai precoce, deoarece există forme clinice care necesită tratament chirurgical cât mai rapid posibil.
În cazul cataractei congenitale, de multe ori anamneza dezvăluie eventuale antecedente familiale ale părinţilor.
Tratamentul cataractei este strict chirurgical şi constă în extragerea extracapsulară a cristalinului opacifiat şi implantarea unui cristalin artificial în locul acestuia