Ce boli poţi să faci de la apa din piscină?

Ştrandurile şi piscinele, atât de mult frecventate pe perioada verii, oferă o sursă inepuizabilă de contracarare a multor boli dermatologice, mai ales că numărul limitat al unor astfel de spaţii de agrement determină suprapopularea lor în sezonul cald.

Frecventarea ştrandurilor şi piscinelor în aer liber în intervalul de intensitate solară maximă 10.00 – 17.00, fără utilizarea de creme de fotoprotecţie sau utilizarea unor creme cu  fotoprotecţie inadecvată determină grade variate de arsuri solare, de la o înroşire a pielii până la arsuri grave însoţite de flictene (bule) şi stare de rău general.

În caz de expunere prelungită sau fotosensibilitate, pe aceste zone roşii apar băşici, care lasă răni pe piele, însoţite de febră, frison, dureri de cap, ameţeală, fotofobie şi hipotensune arterială. Uneor, folosirea unui parfum urmată de expunerea la soare poate determina reacţii brutale fotoalergice (eczeme fotoalergice) manifestate prin înroşirea pielii, eventual umflarea pielii la acel nivel şi veziculaţie însoţită de senzaţia puternică de mâncărimi.

Recomandări

Reducerea riscului de demență: Cum consumul zilnic al acestei gustări și respectarea a două reguli esențiale…

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Ţinând cont de riscul mare al arsurilor solare este necesară evitarea expunerii la soare în intervalul 10.00 – 17.00, folosirea cremelor cu fotoprotecţie ridicată – SPF minim 30, reînnoirea cremei la 1 – 2 ore sau după ieşirea din apă, portul unei vestimentaţii deschise la culoare, care să includă pălării şi şepci.

Una din cele mai frecvente boli de piele ale sezonului cald este pitiriazisul versicolor, o afecţiune produsă de un parazit obişnuit al pielii, Malassesia Furfur, care în anumite condiţii (transpiraţie, modificări ph, contact interuman) determină leziunii la nivelul pielii, în special pe spate şi braţe, manifestate prin pete albe şi/ sau maronii, roşii (de aici şi numele de versicolor), însoţite uneori de scuame fine.

Petele nu produc mâncărimi, dar în lipsa unui tratament se extind şi devin inestetice. Tratamentul este dificil întrucât este de lungă durată (circa 5-6 săptămâni) şi, de obicei, nerespectarea tratamentului sau reinfecţia determină reapariţia bolii.

O altă afecţiune cu care ne confruntăm frecvent este Tinea pedis, cunoscută şi ca “athlet’s foot” care nu este altceva decât “ciuperca piciorului”, întâlnită mai frecvent la sportivi şi favorizată de umiditate (transpiraţia piciorului, încălţăminte impermeabilă).

Boala poate fi recunoscută prin: descuamare, maceraţie, mâncărimi şi fisuri la nivelul picioarelor, în special între degetele de la picioare. Contactul  cu ciuperca se face cel mai adesea prin mersul desculţ pe sol contaminat sau în urma purtării comune de şosete sau încălţăminte.

De regulă, pentru tratamentul ei este suficient un tratament local antimicotic şi, foarte important, menţinerea unei igiene riguroase, în special după desfăşurarea unei activităţi sportive, evitarea încălţămintei în care piciorul “nu respiră”, evitarea mersului desculţ, utilizarea de pudre sau alte tratamente antiperspirante.

Altă afecţiune întâlnită este Tinea unguium, ciuperca cantonată la nivelul unghiilor, care, de obicei, se produce prin extinderea la unghii a “tinea pedis” sau prin mers desculţ. Boala se manifestă prin unghii îngroşate, modificate la culoare şi friabile. Din păcate este o afecţiune care se trateaza foarte greu, întrucât tratamentul local nu pătrunde la nivelul lamei unghiale pentru a distruge ciuperca.

O altă categorie de afecţiuni întâlnite în sezonul cald sunt reprezentate de piodermite – infecţii bacteriene ale tegumentelor, întâlnite frecvent sub formă de foliculite, pustule mici localizate în zonele păroase (scalp, torace, membre), sau impetigo – o infecţie strepto-stafilococică foarte contagioasă, caracteristică copilului, manifestată prin leziuni buloase care se sparg şi dau naştere unor cruste galbene aderente, localizate în special la nivelul feţei.

Contaminarea se produce prin contact interuman sau activarea unor focare proprii în condiţii de căldură şi umiditate crescută, nerespectării unor reguli de igienă, de aici numărul mare de cazuri la copii. Tratamentul pentru aceste infecţii constă în terapie antibiotică şi necesitatea unei igiene stricte (baie zilnică, dezinfectarea unghiilor, fierberea lenjeriei); uneori pot apare şi epidemii.

O bacterie frecvent întâlnită în mediile cu apă caldă (jacuzzi, spa, piscine) este Pseudomonas aeruginosa, care produce cel mai des otite externe şi foliculite. Infecţia folicului pilos produce erupţie pustuloasă în special pe zonele neacoperite de costumul de baie, leziunile apar la 48 ore de la expunere (între 8 ore – 5 zile) şi uneori se remit spontan în 5 zile. Merită menţionat faptul că aceste afecţiuni dermatologice apar atât pe pielea sănătoasă, dar au o incidenţă mai mare la cei care prezintă o poartă de intrare pentru bacterii, virusuri, paraziţi etc. (zgârieturi, răni).

Studiile arată că apa caldă determină o suprasaturare a epidermului, dilatarea porilor de la nivelul pielii, facilitând astfel invazia microbiană. Iubitorii înotului, fie ei profesionişti sau nu, prezintă un risc de a contracta veruci (negi) plantare datorită maceraţiei de la nivelul tălpilor în urma contactului prelungit cu apa.

“Granulomul de piscina” este o afecţiune produsă de Mycobacterium marinum, apare în special la înotători şi se manifestă printr-o leziune mică, roşie, care în timp creşte în dimensiuni şi se cronicizează; se tratează greu, cu antibiotice adecvate şi uneori necesită intervenţie chirurgicală.

Molluscum contagiosum, o afecţiune virală produsă de Poxvirus, este contactată mai ales de persoanele care frecventează locuri aglomerate, un exemplu ar fi piscina, ştrandul. Aceasta se manifestă prin leziuni de culoarea pielii sau roz-roşietice care se extind pe piele şi se tratează prin crioterapie (zăpadă carbonică sau chiuretare).

Important de menţionat şi iritaţia pielii produsă de clorul din apă, uneori pentru o dezinfecţie mai bună se utilizează cantităţi prea mari de clor care produc înroşirea pielii şi ochilor, mâncărimi, uscăciune, eczemă.

Este bine ştiut că înotul în piscină este relaxant şi un exerciţiu bun pentru organism, dar este indicat ca persoanele care se cunosc cu afecţiuni dermatologice contagioase să evite frecventarea piscinelor şi strandurilor pentru a împiedica înmulţirea bolilor de piele.

Autor: Dr. Alina Mihăilescu (Ruşinoiu), medic specialist dermatovenerologie – clinica Medas Titan (www.med-as.ro)

Citeşte şi: Apa termală ameliorează dermatita atopică

Tratamentele dermatologice trebuie adaptate la schimbările vremii

Problemele pielii: uscăciune şi eczeme