Ce ne facem când inima o ia la galop sau bate prea încet?

Fiecare om are, de-a lungul vieţii, sute de aritmii. Sunt momentele în care inima bate prea încet sau prea tare în funcţie de activităţile fiecăruia sau de emoţiile pe care le trăieşte. Este misiunea medicului cardiolog să deosebească aritmiile benigne de cele care apar în contextul unei boli cardiovasculare. Însă, cele mai multe aritmii nu semnifică absolut nimic.

Chiar dacă episoadele de tahicardie (inima bate prea repede) sau bradicardie (frecvenţa cardiacă e scăzută) nu sunt frecvente, un consult amănunţit la cardiolog devine obligatoriu. Aceasta deoarece în cele două evenimente e implicat un organ nobil de care depinde viaţa. Bradicardia se diagnostichează la mai puţin de 55-60 bătai/minut. Simultan cu frecvenţa scăzută, observaţi oboseală, stare de slăbiciune. Iar dacă inima continuă să-şi încetinească ritmul, situaţia poate duce la leşin. În acest caz, un medic de urgenţă vă poate ajuta. Vi se montează un pacemaker electronic care accelerează ritmul cardiac.

La polul opus, o frecvenţă cardiacă accelerată este numită tahicardie. Simţiţi palpitaţii, apoi apar starea de slăbiciune şi leşinul. Ritmul accelerat în ventricule (camerele inferioare ale inimii) poate pune viaţa în pericol. Cea mai gravă tulburare de ritm cardiac este fibrilaţia ventriculară, când camerele inferioare tremură în loc să pompeze sânge. Dacă pacientul nu primeşte îngrijiri medicale de urgenţă, există riscul de stop cardiac. Tahicardia sinusală este complet benignă. Aceasta se produce din cauza activităţii fizice, a stresului sau a febrei ori din cauza excitanţilor de tipul cofeinei. Uneori însă anemia, dar şi hipertiroidismul pot fi cauzele patologice ale aceste manifestări. 

Recomandări

Bronşita: simptome şi tipuri

Riscurile la care ne expunem atunci când tratăm răcelile după ureche

Mergeţi urgent la cardiolog!

Indiferent cât de minoră vi se pare tulburarea de ritm cardiac, mergeţi la medicul de specialitate. Uneori, tulburările de ritm cardiac pot să diagnosticheze fibrilaţia atrială, o afecţiune cauzată de hipertensiune şi ateroscleroză. În acest caz, inima bate neregulat şi mai rapid decât trebuie. Această aritmie generează pe de o parte o activitate ineficientă a inimii, cu simptome supărătoare şi, pe de altă parte, poate da complicaţii inclusiv în privinţa formării unor cheaguri de sânge. Dar şi până la apariţia acestei afecţiuni, bătăile prea rapide sau prea lente fără motiv pot să sugereze inflamaţii pe vase, adică ateroscleroză.

Nu uitaţi că una dintre cauzele aterosclerozei este hipertensiunea arterială. Investigaţia corectă a bătăilor neregulate ale inimii presupune înregistrarea tensiunii arteriale, teste de sânge, electrocardiograma, dar şi holter, test specific pentru aritmii, un fel de electrocardiogramă pe 24 de ore care înregistrează orice abatere de la normal şi pune în evidenţă ce înseamnă aritmii. E un test care se face doar în spital cu o internare de o zi.

Pulsul crescut în repaus?

Însă atât tahicardia, cât şi bradicardia pot fi determinate de concentraţii crescute sau scăzute ale hormonilor tiroidieni, care controlează inima. Dacă medicul cardiolog v-a făcut teste şi a constatat că totul este normal în privinţa aparatului cardio-vascular, cel mai probabil veţi primi o trimitere către medicul endocrinolog. Spre exemplu, hormonii tiroidieni în exces cresc rata metabolismului şi consumul de oxigen la nivelul întregului organism. Astfel, inima este suprasolicitată şi apar tahicardia şi debitul cardiac crescut. În acest caz, se impune dozarea hormonilor tiroidieni, în special testul numit TSH, hormonul tiroidian din sânge care controlează activitatea tiroidiană.

Dacă are valori foarte mici, apare primul semnal de alarmă că e vorba de o hipertiroidie. Afecţiunea determină mărirea frecvenţei cardiace cu apariţia palpitaţiilor. În special după 50 de ani, analizele hormonale trebuie făcute obligatoriu, mai ales că simptomele în cazul hipertiroidiei sunt foarte discrete, avertizează medicii. Spre exemplu, pulsul crescut mai ales în repaos e deja un semnal de alarmă. Şi dacă pacientul are hipertensiune se dozează hormonii tiroidei. Aceasta deoarece neglijarea suferinţei tiroidei poate avea efecte dramatice asupra inimii, precum instalarea insuficienţei cardiace. Mai mult, producţia sub limită a hormonilor tiroidieni are aceleaşi efecte nefaste asupra cordului. În acest caz, frecvenţa cardiacă e mai scăzută.

Pacienţii cu hipotiroidie prezintă frecvent colesterolul şi trigliceridele crescute în sânge şi astfel suferă de ateroscleroza accelerată. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni sunt cei care asigură o oxigenare la nivel celular a fibrei miocardice. Astfel, dacă muşchiul cardiac are un deficit de oxigen, implicit de substanţe nutritive, nu poate funcţiona normal. Iată de ce e obligatoriu tratamentul corect şi la timp în ambele cazuri.

Dacă ne referim la copii, orice tulburare de ritm trebuie investigată cu atenţie. Din fericire, în cazul acestora de cele mai multe ori frecvenţa cardiacă anormală nu arată a boli cardio-vasculare. De cele mai multe ori, anemia este cea care măreşte ritmul cardiac. La fel acţionează şi febra.