Este zahărul nociv? Dacă luăm în considerare datele statistice privind consumul de zahăr la americani, circa 58 de kilograme per locuitor/an, adică în jur de 22 de linguriţe zilnic, şi incidenţa crescută a bolilor de inimă, a diabetului şi a obezităţii, nu există loc de dubiu.
Cu siguranţă zahărul este un factor major al apariţiei acestor boli, iar cercetările realizate de-a lungul timpului arată cum influenţează acest non-aliment deteriorarea celulară.
Dacă până acum credeai că zahărul se face vinovat doar de apariţia cariilor şi a kilogramelor în plus, iată încă 10 motive pentru care să renunţi să îl mai consumi DE AZI, sau măcar să micşorezi cât de mult poţi cantitatea de zahăr consumată:
Fructoza din zahăr duce în timp la acumularea de grăsimi la nivelul ficatului, afecţiune numită şi steatoză hepatică, ale cărei simptome se manifestă vag şi non-specific, fapt care duce deseori la diagnosticare târzie şi opţiuni limitate de tratament
Însă nu este neapărat vina zahărului, cât mai degrabă a caloriilor care se ascund în diferite dulciuri (vezi aici câteva idei de gustări delicioase sub 100 de calorii), care în timp duc la îngrăşare, factor major al apariţiei acestei boli.
Dacă ai fost deja diagnosticat cu diabet, ai mari şanse să suferi şi de boli de inimă. Recomandările specialiştilor în privinţa consumului de zahăr zilnic este de maximum 20 de grame (femei), 36 grame (bărbaţi) şi 12 grame (copii) . Prin urmare, evită băuturile carbogazoase, dulciurile sau chiar pâinea albă.
Excesul de zahăr cauzează o hipersecreţie de insulină în fluxul sanguin, astfel încât arterele devin tensionate şi favorizează creşterea tensiunii arteriale, cauza principală a infarcului şi a accidentului vascular cerebral.
E demonstrat ştiinţific faptul că persoanele care consumă mult zahăr experimentează cele mai mari probleme cu nivelul de colesterol „rău”, numit şi HDL, iar explicaţia este destul de simplă: grăsimea care se depozitează la nivelul ficatului se extinde rapid în restul corpului şi paralizează capacitatea corpului de arde aceste depozite.
Sau altfel spus, duce la apariţia diabetului tip 3, cum este numită boala Alzheimer mai nou de către medici. Conform studiilor, această boală a bătrânilor este o afecţiune metabolică în care creierul devine incapabil să folosească glucoza primită din alimentaţie, prin urmare energia şi abilităţile cognitive sunt grav avariate, motiv pentru care nu mai putem comunica eficient, nu ne mai amintim lucruri simple şi nu mai avem puterea de a înţelege ceea ce spun cei din jur.
Este adevărat, zahărul este un drog! Când este consumat în exces, zahărul eliberează anumite substanţe (opioide, dopamină) în centrul plăcerii din creier, astfel încât ne simţim bune şi vrem şi mai mult. Nu degeaba ne simţim în al nouă-lea cer atunci când scăpăm la o prăjitură cu ciocolată! Iar printre simptomele acestei dependenţe se numără tremorul şi anxietatea.
Zahărul te transformă într-un aparat de cerut în permanenţă mâncare şi asta pentru că deregleză abilitatea creierului de a spune STOP atunci când te saturi. De vină pentru acest lucru este nivelul scăzut al leptinei, un hormon care joacă un rol important în crearea senzaţiei de saţietate. De vină ar fi, se pare, şi fructoza, care transmite corpului semnale că nu ai mâncat suficient, deşi ai ajuns deja la desert, după aperitive generoase, ciorbă şi felul principal.
Deşi iniţial resimţi o stare de euforie şi de bine după ce ai savurat ceva dulce, la nici 30 de minute te vei simţi epuizat şi crezi că e vremea să mergi la culcare. Acest proces e pus pe seama serotoninei, un hormon responsabil al stării de bine, care în primă fază este eliberat în ritm galopant, şi care influenţează mai apoi nivelul de dopamină, ducând la depresie, anxietate şi tulburări de somn.
Zahărul se ataşează de proteinele din fluxul sanguin formând aşa-numitele fibre colagen, care în cazul pielii sănătoase sunt elastice şi permit pielii să se mişte şi să se întindă, revenind ulterior la structura ei eniţială, fină. Rezultatul excesului de zahăr? O piele îmbătrânită, lipsită de elasticitate şi riduri.