Colesterolul – cauza majoră a bolilor cardiovasculare

Autor: Dr. Cătălin Uşurelu

• medic primar cardiolog
• Spitalul de Urgenţă Argeş

Colesterolul este o moleculă pur animală şi componentă a tuturor celulelor vii, fiind implicat într-o multitudine de procese esenţiale funcţionării acestora – parte componentă a membranelor celulare, a mielinei (substanţa care acoperă filamentele nervoase), intră în compoziţia a numeroşi hormoni şi a vitaminei D, este utilizat la creşterea şi dezvoltarea embrionară.

Recomandări

Testul Babeş-Papanicolaou: când se recomandă şi cum se realizează?

Bolile de tiroidă la copii. Cum se manifestă hipertiroidia și hipotiroidia la un copil

Colesterolul LDL şi HDL

Colesterolul provine în primul rând din sinteza ce are loc la nivelul ficatului (până la 1-2 g pe zi) şi într-o cantitate mult mai mică din alimentaţie, absorbţia aducând un aport de colesterol de numai 0,1-0,3 g/zi. Acesta este şi motivul principal pentru care modificările dietetice nu contribuie decât cu scăderi mici ale valorilor colesterolului, pentru reduceri substanţiale fiind necesar tratamentul cu medicamente care împiedică sinteza lui la nivelul ficatului.

Deşi colesterolul este esenţial în buna funcţionare a organismului, atunci când este în exces sau în anumite condiţii precum diabetul zaharat, tendinţa este ca el să se depună la nivelul peretelui vascular. Aflat în circulaţia sangvină colesterolul nu poate să circule singur (fiind o moleculă hidrofobă) şi trebuie să fie legat de lipoproteine. Tipul acestor lipoproteine determină dacă circulaţia colesterolului se face dinspre ficat spre vase („colesterolul rău” – asociat cu lipoproteina ApoB100, denumit LDL) sau în sens invers („colesterolul bun” – HDL).

Atunci când colesterolul ajunge în peretele vaselor el suferă în timp un proces de oxidare, proces ce fixează practic colesterolul oxidat la acest nivel şi care în timp conduce la apariţia şi dezvoltarea plăcilor de aterom. Se ştie că precursorii plăcilor de aterom apar încă de la vârste foarte tinere, chiar de la 18-20 ani, sub forma unor linii pe interiorul peretelui vascular numite striuri lipidice. Ulterior acestea progresează devenind plăci şi se vor extinde spre zona mijlocie a peretelui vasului (numită media vasului). Pe măsură ce plăcile cresc în volum peretele vasului le va limita expansiunea spre exterior şi vor fi obligate să se dezvolte spre interiorul vasului. În acest fel vasele de sânge vor căpăta îngustări progresive denumite stenoze. Apariţia stenoze lor este grăbită în special la diabetici şi fumători.

Cum afectează depunerile de colesterol?

Vasele inimii (coronare) asigură oxigen şi nutrienţi muşchiului cardiac şi pot să dezvolte stenoze. În funcţie de severitatea stenozelor pacienţii vor avea în timp dureri în piept la efort (angina pectorală) şi un risc mai mare de infarct miocardic. Coronarele nu sunt singurul teritoriu afectat, depunerea colesterolului fiind întâlnită şi în vasele care irigă creierul, dar şi în alte teritorii vasculare cum sunt membrele inferioare. În aceste zone depunerile de colesterol pot fi responsabile de apariţia de accidente vasculare cerebrale sau de boala arterială periferică.

Cum prevenim bolile cardiovasculare?

Pentru a preveni bolile cardiovasculare este deci necesar să avem nivele scăzute de colesterol total şi mai ales de colesterol rău (LDL). De cele mai multe dieta nu este suficientă şi va fi necesar un tratament care să reducă colesterolul. Cea mai utilizată terapie de reducere a LDL-colesterolului sunt statinele – medicamente care îl pot scădea cu până la 50-60%. Nu se cunoaşte cu siguranţă care sunt nivelele optime de LDL, ştim însă că nou-născuţii au valori mult mai scăzute (circa 40 mg/dl) decât adulţii şi că valori similar scăzute (40-60 mg/dl) se întâlnesc şi la alte mamifere. Probabil că valorile actuale crescute ale LDL în populaţia generală sunt consecinţa stilului actual de viaţă si sedentarismului.

Metode de tratament

Tratamentul cu statine este destinat pacienţilor cu LDL crescut în funcţie de riscul lor cardiovascular. Tipul şi doza de medicament prescrisă ţinteşte atingerea unei ţinte de LDL care să fie asociată cu un risc cardiovascular mai mic. Deşi utilizării statinelor i-au fost atribuite efecte adverse serioase, precum apariţia cancerului sau bolii Alzheimer, studii ample au detronat aceste mituri, în anumite cazuri arătând chiar contrariul. În prezent utilizarea de statine este un tratament sigur şi foarte de eficient. Deşi statinele pot avea efecte adverse, în general acestea nu sunt severe; cele mai frecvente sunt durerile musculare, care pot fi gestionate prin modificări de doză sau preparat.

Rolul colesterolului în afecţiunile cardiovasculare este atât de important încât pentru controlul lui au fost create şi medicamente mai eficiente decât statinele, destinate în prezent în special pacienţilor intoleranţi la statine (această clasă de medicamente poartă numele de inhibitori de PCSK9). Chiar atunci când utilizând aceste noi terapii valorile colesterolului au fost scăzute foarte mult, în unele cazuri atingându-se chiar valori ale LDL de până la 20-30 mg/dl (similare cu cele de la nou născuţi) efectele adverse nu au fost cu mult mai frecvente.  Totuşi, în ciuda acestor valori foarte scăzute ale colesterolului LDL, a existat un număr mic de pacienţi care au continuat să aibă evenimente adverse cardiovasculare (infarct miocardic sau accident vascular), ceea ce demonstrează că rolul negativ al LDL se manifestă chiar şi la aceste valori reduse, deşi o face într-o proporţie cu mult mai mică.

Astfel, colesterolul va rămâne în continuare un obiectiv terapeutic principal şi de actualitate în diminuarea riscului cardiovascular. Este probabil ca reducând substanţial LDL-colesterolul şi totodată controlând ceilalţi factori de risc modificabili majori (fumat, hipertensiune, diabet zaharat, etc) să reducem atât rata de apariţie a bolilor cardiovasculare cât şi severitatea acestora şi astfel să prelungim şi să îmbunătăţim calitatea vieţii pacienţilor noştri.