COVID-19: Cum putea China să împiedice epidemia, dar nu a făcut-o

Au trecut patru luni de la declanşarea epidemiei COVID-19 şi noi date continuă să apară. Şi ies la iveală din ce în ce mai controversate şi intrigante ipoteze. Cum ar fi aceea că, deşi vorbim de o tulpină nouă, coronavirus are o istorie veche. Iar deciziile autorităţilor chineze de-a lungul anilor n-au făcut decât să creeze premisele actualei epidemii şi poate, chiar a celor care vor mai urma.

Pe 31 decembrie 2019, China recunoştea că se confruntă cu o problemă gravă. O formă severă de pneumonie virală, care nu ceda la tratamentul obişnuit şi care se dovedea fatală pentru multe persoane. COVID-19 îşi are originea în piaţa de animale vii din Wuhan, China. Din primii 41 de pacienţi, 27 fuseseră în acest loc. Deşi oficial au spus că aceste informaţii nu sunt concludente pentru identificarea sursei bolii, autorităţile chineze au închis, în scurt timp, piaţa din Wuhan. Mai văzuseră aşa ceva şi nu cu prea mult timp în urmă: epidemia SARS din 2003

Epidemia din 2003 a plecat tot dintr-o piaţă din China

Generoasa familie a coronavirusului a fost responsabilă de epidemia SARS (sindromul respirator acut sever) din 2003. Atunci aproximativ 800 de persoane au decedat, iar punctul de plecare a fost tot o piaţă de animale vii din sudul Chinei. La 18 ani distanţă, în 2020, peste 70 de ţări sunt afectate, iar numărul deceselor nu mai poate fi cuantificat.

Recomandări

Medici şi asistenţi medicali, răpuşi de coronavirus, din lipsă de echipamente

Autoîmbrăţişarea: un gest mic cu beneficii extraordinare

Cum am ajuns aici?

Multe virusuri care ne îmbolnăvesc sunt de origine animală. Gripa de la păsări şi porci, virusul HIV de la cimpanzei, Ebola de la lilieci. Despre virusul care cauzează Covid 19 există date că s-ar fi transmis de la lilieci la furnicari (cunoscuţi şi ca pangolini). O rozătoare mică, dar care este cel mai braconat animal. Deşi nu este neobişnuit ca un virus să sufere mutaţii când se transmite de la o specie la alta, trebuie îndeplinite condiţii speciale pentru a deveni atât de agresiv când este transmis la om. Cum sunt cele din piaţa de animale vii din Wuhan.

Piaţa din Wuhan era un mediu umed, ideal pentru virus, mutaţiile şi răspândirea lui.

Enorm de multe animale erau aici sacrificate şi vândute pentru a fi consumate. Cuşti de animale, din diferite specii, una peste alta, pline de lichide, fecale, sânge, găinaţ, urină etc. Modul ideal de transmitere… Pieţe de animale vii sunt peste tot în lume, dar cea din Wuhan se diferenţia prin faptul că putea comercializa şi animale sălbatice. Carne de struţ, cămilă, vulpe, iepuri sălbatici, şerpi, furnicari sau alte delicatese erau comercializate fără oprelişte aici.

Coronavirus – de la foamete la lăcomia statului chinez

Cum se puteau vinde şobolani, şerpi, furnicari, lilieci şi alte animale sălbatice vii alături de carnea provenită de la animalele domestice? Printr-o decizie luată de guvernul chinez cu zeci de ani în urmă: foametea din anii 70. Regimul comunist nu mai făcea faţă populaţiei de 900 de milioane de oameni care aveau nevoie de alimente.

În 1978 se ajunsese la apogeul crizei alimentare, aşa încât guvernul a încurajat populaţia să crească animale pentru consumul propriu. Mulţi locuitori din zonele rurale au început să vâneze animale sălbatice pentru consum: şerpi, ţestoase, lilieci. Apoi au început să le crească în curte, pe lângă casă.

Peste 10 ani, în 1988, China a emis o lege prin care toate animalele, domestice sau sălbatice, sunt proprietatea statului. Şi fermele mici de lângă casă au devenit lanţuri industriale uriaşe în care erau crescute şi sacrificate milioane de animale sălbatice – cum ar fi urşi, şerpi şi alte reptile, rozătoare, păuni etc. Aceasta crea climatul perfect pentru răspândirea şi multiplicare tulpinilor de virus.

Crescătoriile de animale sălbatice – pentru privilegiaţii regimului chinez

În acelaşi timp, specii pe cale de dispariţie precum rinoceri, tigrii, furnicari, intrau ilegal, prin intermediul braconierilor internaţionali, în China, inundând pieţele de animale vii. Premisele unei crize medicale fuseseră create. Nu mai lipsea decât epidemia, care a izbucnit, în 2003. Sursa: o piaţă de animale vii din China. Virusul ar fi fost originar de la zibetă – o specie de pisică sălbatică- crescută îi fermele de animale sălbatice.

Pieţele de animale vii au fost închise, dar, la doar câteva luni, guvernul chinez a emis o lege prin care anumite specii de animale sălbatice puteau fi crescute în ferme specifice. Printre ele şi zibeta. În 2004, fermele de animale sălbatice reprezentau o industrie fără o contribuţie prea mare produsul intern brut. Dar cei care se ocupă de această industrie în China sunt foarte influenţi. 

În 2018 erau o afacere profitabilă pentru economia Chinei. Reprezentanţii lor au început să emită mesaje despre efectele miraculoase ale consumului acestui tip de animale – insinuând că ar avea proprietăţi vindecătoare în varii forme de cancer, sunt elixirul perfect pentru tinereţe fără bătrâneţe şi fac minuni pentru viaţa sexuală. Oamenii de ştiinţă spun că nici pe departe nu există date care să susţină aşa ceva.

Majoritatea chinezilor nu consumă animale sălbatice

Şi mai bizar este faptul că oamenii de rând din China nu consumă animale sălbatice. Aceste delicatese sunt preferate de o mică parte, o castă de privilegiaţi pentru care este ţinută în viaţă industria cu animale sălbatice.

Epidemia COVID-19 a adus cu sine închiderea, din nou, a aşa numitelor „pieţe umede” din China şi interzicerea comerţului cu animale sălbatice vii. Dar nimeni nu poate garanta ca şi crescătoriile vor ţi închise definitiv, aşa cum cer organizaţiile internaţionale. Şi că, aşa cum nu a învăţat nimic din epidemia 2003, nici din pandemia Covid 19 nu va reţine mare lucru.