A venit vara, la pachet cu o groază de probleme.
Dintr-odată, ne confruntăm cu kilogramele în plus, ce-şi fac apariţia de sub hainele sumare, cu lipsa suportului material necesar vacanţelor, cu stresul programului copiilor, ce trebuie răsfăţaţi într-un fel, cu insomniile nocturne, cu “aventura” supravieţuirii în aburul bucătăriei, cu starea de leşin ce ne încearcă de cum ieşim pe uşă.
A mai trecut în un an peste noi toţi şi constatăm că suportăm din ce în ce mai greu căldura. O vară în Bucureştiul pârjolit a devenit un chin, iar psihicul nostru nu întârzie să protesteze. Iar cei care sunt singuri resimt şi mai acut povara verii, căci în concedii, lipsa unui partener accentuează tristeţea, sentimentul de gol şi nevoia noastre ancestrală de apartenenţă şi afecţiune.
E mult mai uşor să dezvolţi o depresie într-o perioadă a anului de la care ai aşteptări foarte mari, ce se nu se concretizează. Cu toţii ne imaginăm vara ca pe acea perioadă a anului în care vom înflori şi ne vom încărca bateriile pentru următorul an. Încă din perioada Revelionului, atunci când ne fixăm target-uri pentru anul nou, visăm cu ochii deschişi la “povestea” verii noastre.
Şi cum dezamăgirile vin din aşteptări, iată cum ne trezim în faţa unei realităţi toride şi anoste, sărace şi dezamăgitoare – reţeta sigură a instalării tristeţii şi a dispoziţiei depresive. De unde aşteptăm cu nerăbdare vara, iată că, odată venită, ne poate transpune în faţa unei realităţi nesatisfăcătoare şi provocatoare de angoasă. Parcă toţi ceilalţi au şi pot şi ştiu care-i secretul reuşitei, numai noi parcă iar am eşuat! Încă o vară chinuitoare în locul uneia de vis!
Tulburarea afectivă sezonieră (SAD) este o formă de depresie care apare odată cu schimbarea anotimpului, cu precădere la instalarea sezonului rece. Dar, există persoane care pot suferi din cauza acestei probleme şi vara. În timp ce depresia de iarnă favorizează luarea în greutate şi o nevoie mai mare de a dormi, cea estivală este asociată cu stări de iritare, lipsa poftei de mâncare şi insomnie.
70-80% dintre cei cu această tulburare sunt femei, cel mai frecvent ajunse în jurul vârstei de 30 de ani. Se manifestă prin oboseală, tristeţe, iritabilitate, letargie, prin scăderea libidoului şi prin tulburări de somn.
Sunt situaţii în care este normal să te simţi tristă, nesatisfăcută şi dezamăgită. Dar atunci când se ajunge la generalizare, când micile bucurii ale vieţii nu mai pot fi degustate, când simţi că totul este negru şi te simţi complet nefericită, am putea să ne punem problema instalării unei stări depresive.
Este normal ca uneori să ne simţim plictisiţi şi să nu ne mai tolerăm uşor rutina de zi cu zi. Dar când vechile pasiuni, interese şi plăceri se estompează până la dispariţie, fără ca altele să le înlocuiască, trebuie să ne punem un semn de întrebare.
E normal să ne simţim obosite, surmenate după un an de muncă, în condiţiile în care suntem copleşite de căldura de afară, extenuate de stresul zilnic. Numai că, atunci când resimţim o oboseală matinală, încă de la orele dimineţii, când ziua se anunţă gri fără un motiv anume, putem să ne întrebăm dacă e cazul să apelăm la un ajutor de specialitate. Iar dacă insomnia nu ne dă pace, stima de sine atinge cote minime, ne-a scăzut apetitul, acuzăm migrene şi alte forme de somatizare, putem vorbi fără ezitare despre boala psihică a secolului, depresia, în cazul acesta depresia estivală.
Nu este încă foarte clar mecanismul prin care soarele şi căldura duc la apariţia depresiei. Putem, în egală măsură, vorbi despre o supraîncălzire a organismului şi implicit a sistemului nervos, sau de un exces de lumină ce stimulează retina, iritând-o.
Însă sezonul cald poate deveni un factor declanşator pe un fond predispus la depresie. Despre această afecţiune ştim că presupune o multitudine de factori care intervin în declanşarea ei, în proporţii diferite de la individ la individ. Iar anotimpul călduros, cu toate neajunsurile lui, poate fi picătura ce umple paharul. Cu atât mai mult atunci când există aşteptări nerealiste despre aceasta perioadă a anului.
Un plan concret şi realist al petrecerii verii, cu obiective ferme şi target-uri imperios necesare, ne-ar expune psihicul probabil mai puţin. Pe principiul, “omul înţelept îşi face iarna car şi vara sanie”. Asta presupune evaluarea cât mai exactă a posibilităţilor (materiale, afective, de context, etc.) şi exploatarea lor în cel mai fiabil mod.
Şi ar trebui să învăţăm să ne bucurăm de ziua în curs, independent de gradele din termometru, umiditatea din tricou, numărul stelelor hotelului în care am ajuns, kilogramele de pe cântar, banii din portofel sau anii din buletin.
De mare folos împotriva depresiei estivale ar fi şi un regim ordonat de viaţă, aş zice uşor egoist, în care fiecare să devină centrul universului lui, să-şi ofere, în limita posibilităţilor, plăceri şi activităţi benefice minţii, sufletului şi trupului, precum şi o alimentaţie de calitate.
Toate acestea reprezintă factori importanţi în obţinerea ”stării de bine” în cazul celor afectaţi de depresie sezonieră.