Dismenoree (durerea menstruala): cauze, diagnostic, tratament

Dismenoreea reprezinta durerea din timpul menstruatiei, localizata inabdomenul inferior. La unele femei, durerile menstruale sunt usoare; la altele, inschimb, sunt severe si impiedica activitatile cotidiene timp de mai multe zile pe luna.

Dismenoreea afecteaza aproximativ 50 % dintre femeile de varsta reproductiva, insa apare mai frecvent la cele cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 ani.

Aceasta reprezinta principala cauza de absenteism scolar la adolescente si oproblema destul de frecventa a femeilor tinere (cam 10% din persoanele cu dismenoree prezinta o reducere a capacitatii de efectuare a activitatii cotidiene de1-3 zile/luna).

Recomandări

5 motive pentru care te doare în piept și care nu au nimic de-a face cu…

Funcționează cu adevărat? Ce se întâmplă dacă pui usturoi în nas pentru congestie

Din cauza disconfortului produs se inregistreaza un absenteism de aproximativ 26% la femeile cu o varsta mai mica de 15 ani, 51% la cele de 19 ani si 34% la peste 24 ani.

In primul an dupa menarha (prima menstruatie), 30% dintre fete au dismenoree, iar in al doilea an inca 20% prezinta dureri. In total la aproximativ 80% dintre femeile cu dismenoree, debutul este in primii 3 ani de la menarha.

Dismenoree(durere menstruala) – clasificare

In functie de cauza se disting doua forme de dismenoree:

Dismenoreea primara corespunde unor perturbari ale ciclului ovulator (procesul de formare si eliberare a ovulului de catre ovar) neasociata cu o afectiune a organelor genitale.

Aceasta este o anomalie a contractilitatii uterului cauzata de un deficit de vascularizatie a acestui organ si unui exces de prostaglandine. In timpul menstruatiei, uterul se contracta pentru a elimina mucoasa uterina.

Prostaglandinele – substante asemanatoare unor hormoni – sunt cele care declanseaza contractiile muschilor uterini. Excesul de prostaglandine este considerat a fi o cauza directa a dismenoreei primare. Nivelurile crescute de leucotriene – substante implicate in inflamatie – pot juca de asemenea un rol in durerea musculara.

Dismenoreea secundara sau dismenoreea dobandita, apare mai rar si estecauzata de o serie de afectiuni ale aparatului genital cum ar fi:

• Endometrioza – boala ce se caracterizeaza prin proliferarea tesutului endometrial (a mucoasei uterine) in afara uterului, cel mai adesea in trompele uterine, ovare sau in tesutul din pelvis;

• Boala inflamatorie pelvina – o infectie a organelor reproductive feminine, cauzata de obicei de o bacterie ce se transmite pe cale sexuala;

• Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU) – aceste dispozitive contraceptive sunt inserate in cavitatea uterina si pot cauza crampe intense, in special in primele luni dupa montare;

• Fibromul uterin si polipii uterini – formatiuni necanceroase uterine;

• Tulburari hormonale;

• O anomalie de forma sau de pozitie a uterului;

• Un obstacol in scurgerea sangelui intre uter si vagin prin intermediul colului uterin.

Factorii de risc frecvent asociati aparitiei dismenoreei:

• varsta mai mica de 20 ani;

• inceputul precoce al pubertatii (sub 11 ani);

• fluxul menstrual abundent (menoragie);

• depresie sau anxietate;

• regimurile de slabire (la femeile cu varste intre 14 si 20 ani);

• lipsa sarcinilor (nuliparitatea);

• fumatul;

• lipsa efortului fizic – contribuie la amplificarea durerilor;

• stresul emotional – creste disconfortul provocat de durere.

Principalul simptom al dismenoreei este durerea din abdomenul inferior, iradiata in coapse, vagin, rect. Durerea menstruala este spasmodica (sub forma unor crampe puternice), difuza sau violenta (ca o lovitura de pumnal). Ea apare de obicei in primele 4-6 ore de la inceputul menstruatiei si poate dura pana la 48-72 ore.

Semnele asociate cu dismenoreea pot fi relativ numeroase:

• tulburari digestive (varsaturi, greata, diaree);

• transpiratii abundente (diaforeza);

• cefalee (dureri de cap);

• stare de lesin (lipotimie);

• dureri de spate;

• ameteli;

• dureri la nivelul sanilor.

In cazuri mai grave este nevoie de vizita medicala, pentru diagnosticare si tratament. Pe langa examenul fizic, medicul poate efectua urmatoarele teste:

• Teste imagistice – aceste teste neinvazive permit vizualizarea organelor pelvine si sunt frecvent utilizate pentru diagnosticarea cauzei dismenoreei secundare sunt ecografia, tomografia computerizata (TC) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).

• Laparoscopia – in cadrul acestei proceduri chirurgicale, medicul vizualizeaza cavitatea abdominala prin practicarea unei mici incizii in abdomen si apoi inserarea unui tub prevazut cu un sistem optic.

• Histeroscopia – este o procedura in cadrul careia medicul insereaza un dispozitiv prin vagin si colul uterin pentru a vizualiza cavitatea uterina.

Dismenoree – tratament

Tratamentul dismenoreei secundare este cel al cauzei, recomandat de catre medicul specialist si necesita supraveghere medicala. Pacientele cu dismenoree primara pot lua unele masuri pentru a calma durerile si a reduce disconfortul.

Masurile de autoingrijire pot reduce disconfortul. Modificarea stilului deviata poate fi benefica. Odihna si un regim echilibrat sunt obligatorii la persoanele cu dismenoree. Programul de somn si de weekend regulat, cu perioade de relaxare sunt foarte importante la adolescente.

Dupa 20 de ani, minim 8 ore de somn sunt recomandate. Trebuie de asemenea evitata constipatia (fructele, legumele, cerealele nu trebuie sa lipseasca din alimentatie). Efortul fizic regulat poate ameliora simptomatologia. Alte masuri complementare pot fi: reducerea consumului de cafea, administrarea de calciu, baile calde, sticle cu apa calda, comprese calde aplicate local.

Durerea din dismenoree poate fi redusa prin utilizarea unica sau in asocierede No-Spa® si/sau antiinflamatorii nesteroidiene, precum: ketoprofen, ibuprofen,paracetamol. In cazul unor crampe menstruale severe, numai medicul poate recomanda contraceptive orale pentru intreruperea ovulatiei, ceea ce poate reduce sinteza de prostaglandine si prin urmare severitatea crampelor.

E bine de stiut ca durerile menstruale tind sa scada in intensitate pe masura inaintarii in varsta si dispar uneori dupa prima sarcina.

Citeste si Sindromul premenstrual, mai agresiv la fumatoare