Hepatita C: simptome, dietă, tratament

Hepatita C este o boală infecţioasă a ficatului, cauzată de infectarea cu virusul hepatitic C (VHC). De obicei, infecţia acută nu prezintă simptome şi nu pune viaţa în pericol, o parte dintre pacienţi (15-45%) eliminând virusul din organism în primele 6 luni de la infectare.

Pacienţii vindecaţi vor păstra în organism anticorpi anti-VHC, formaţi de sistemul imunitar în urma infecţiei acute. Restul pacienţilor (55-85%) vor dezvolta forma cronică de infecţie cu VHC. Virusul hepatitei C se transmite în special prin contact direct cu sângele unei persoane infectate.

Hepatita C: factori de risc

• transfuzii de sânge înainte de anii 90;
• utilizatorii de droguri injectabile;
• tatuaje făcute în condiţii precare;
• pacienţii dializaţi cronic;

Recomandări

Hepatita C, principala cauză a bolilor de ficat. Analize și mod de transmitere

Pacienţii cu hepatita C au nevoie de sprijin pentru a-şi schimba stilul de viaţă!

Hepatita C: simptome

În multe cazuri hepatita C poate rămâne nediagnosticată timp de mai mulţi ani, deoarece simptomele sale pot fi adesea puse pe seama altor boli. Iată care sunt!

• Dureri frecvente de stomac
• Pierderea poftei de mâncare
• Oboseală
• Greaţă
• Icter (o afecţiune care duce la îngălbenirea pielii)
• Urină închisă la culoare
• Insomnie

Hepatita: transmitere şi evoluţie

„Principala cale de transmitere este reprezentată de cea parenterală, ace contaminate cu sânge de la persoane purtătoare ale virusului (de exemplu, folosirea în comun siringilor de către utilizatorii de droguri injectabile). De asemenea, transmiterea se poate produce şii în cadrul naşterii, asta dacă mama are hepatita C, spune  Andrei Rogoz, medic specialist boli infecţioase, pentru Ce se intamplă, doctore?!

În general, nu există măsuri de profilaxie speciale pentru copiii născuţi din mame cu infecţie cu VHC, dar se recomandă monitorizarea şi ulterior (în jurul vârstei de 1 an), verificarea acestora.

Hepatita C se poate prezenta ca o afecţiune acută a ficatului, ca o afecţiune cronică sau poate avea manifestări extrahepatice (crioglobulinemie, porfirie, vasculite).

Hepatita C: testarea şi complicaţiile

În jur de 3 din 4 pacienţi infectaţi cu VHC dezvoltă afecţiune cronică. Perioada de incubaţie a virusului hepatic C este de la 2 săptămâni la 3-6 luni. „Pentru diagnosticarea hepatitei C se testează iniţial Ac anti VHC, ulterior efectuându-se viremia (încărcătura virală) cu VHC.  Majoritatea pacienţilor infectaţi dezvoltă hepatita cronică şi foarte mulţi dintre aceştia evoluează spre ciroză şi complicaţiile acesteia”, asta spre deosebire de cei infectaţi cu virusul hepatic B, explică specialistul.

Test preliminar de identificare a anticorpilor anti-VHC. Rezultatul pozitiv la acest test indică faptul că persoana respectivă a fost sau este infectată cu VHC. Rezultatul pozitiv nu indică prezenţa hepatitei cronice (persoanele cu infecţii acute cu VHC vindecate spontan păstrează în organism anticorpii anti-VHC, fără a avea hepatită cronică).

Test de confirmare a infecţiei curente cu VHC. Acest test caută prezenţa efectivă a virusului în sângele persoanei testate. Rezultatul pozitiv la acest test indică existenţa hepatitei cronice cu VHC la persoana respectivă.

Tratamentul actual este reprezentat de antivirale cu acţiune directă, medicamente administrabile pe cale orală. „Unul dintre scopurile tratamentului este vindecarea, iar rata de succes a noilor terapii este apreciată în jur de 95-99% în funcţie de schema utilizată, de tipul de virus implicat, de stadiul bolii la iniţierea tratamentului.

Există mai multe medicamente incluse în schema de tratament antiviral, unele dintre ele disponibile prin programul naţional”, adaugă Dr. Andrei Rogoz.

Interferonul şi ribavirina sunt tratamente esenţiale pentru cei care suferă de hepatită. Acestea pot avea însă efecte secundare, cum ar fi oboseala, simptome asemănătoare gripei, anemie, erupţie cutanată, anxietate uşoară, depresie, greaţă şi diaree

Hepatita C: transplantul de ficat

Pacienţii cu infecţie cu VHC şi ciroză decompensată vor fi luaţi în evidenţă de către centrele de transplant hepatic, urmând a efectua tratamentul medicamentos antiviral înainte sau după transplant, în funcţie de stadiul cirozei şi de durata de aşteptare anticipată.

Hepatita C: dieta

Pacienţii cu hepatită cronică C au nevoie de un regim dietetic special. Aceştia trebuie să renunţe şi consumul de băuturi alcoolice, dovedite a accelera evoluţia nefavorabilă a bolii. Ba mai mult, ei trebuie să respecte recomandările general valabile în ceea ce priveşte o dietă “sănătoasă”, în sensul asigurării unui aport caloric adaptat consumului, evitarea exceselor pentru prevenirea complicaţiilor aduse de dezvoltarea obezităţii sau diabetului zaharat; sursa caloriilor ar trebui să fie asigurată dintr-o pondere adecvată a carbohidraţilor, proteinelor şi lipidelor.

Pe lângă restricţia legată de consumul de alcool, expunerea la substanţe cu potenţial toxic pentru ficat, inclusiv unele suplimente sau medicamente, trebuie redusă.

Alimente permise:

• Ciorbe şi supe din carne de pui, vită; supe de legume, de ovăz, de orez, de griş, de găluşti;
• Sote-uri şi piureuri de legume: morcovi, dovlecei, gulii, conopidă, spanac, salată verde, sfeclă, roşii, sub formă de salate sau pregătite fără ceapă ori rântaşuri ori ulei;
• Cartofi natur, piure, copţi în coajă cu brânză de vacă;
• Carne friptă: pui, vită, curcan, carne slaba, fără piele şi grăsime;
• Peşte slab alb (şalau, ştiucă) fiert/ rasol;
• Grăsimi: unt, ulei de măsline neprăjit;
• Ouă fierte moi, 2 ouă pe săptămână;
• Sosuri fără grăsime;
• Lapte şi lactate slabe;
• Paste făinoase de orice fel;
• Pâine veche de o zi, mămăligă;
• Dulciuri şi prăjituri: pregătite cu puţine ouă  şi foarte puţină grăsime, prăjituri uscate, biscuiţi simpli, tarte cu fructe, plăcinta cu mere sau brânza dulce, miere;
• Fructe crude, coapte la cuptor, compoturi;
• Băuturi: apă plată, sucuri şi siropuri de fructe sau legume;
• Condimente: pătrunjel, mărar, leuştean, dafin, ţelină;
• Sare în cantitate normală, dar atenţie la cei cu ciroză.

Nu se impun modificări sau restricţii legate de activitatea zilnică şi efortul fizic, atâta timp cât se încadrează în limite normale pentru o persoană sănătoasă.

„Persoanele cu hepatită cronică ar trebui totuşi să respecte câteva reguli legate de utilizarea obiectelor de igiena personală cu risc de sângerare (forfecuţe, unghiere, lame etc),  asigurându-se că sunt exclusiv de uz propriu. Nu le este, de asemenea, permisă donarea de sânge sau de organe’’, susţine Dr. Andrei Rogoz.

Hepatita C: cum o ţinem la distanţă

• pentru orice problemă medicală, tratează-te numai în centre acreditate;
• refuză utilizarea în comun cu alte persoane a oricărui instrument medical (seringă, ac de seringă etc), indiferent de context;
• evită utilizarea în comun cu alte persoane a oricăror obiecte de uz personal. Periuţa de dinţi, lamele de ras, trusa de manichiură, etc. reprezintă posibile surse de infectare. De aceea, îţi recomandăm să îţi creezi truse personale cu astfel de obiecte, pe care să te asiguri că le foloseşti doar tu şi pe care le dezinfectezi periodic;
• renunţă la contactele sexuale întâmplătoare. Protejează-te folosind prezervativul pentru a evita infecţiile cu transmitere sexuală, inclusiv transmiterea hepatitei C;
• evită efectuarea de tatuaje şi piercing-uri;