Sigur ai printre cunoscuţi sau în familie pe cineva care are probleme cu tensiunea, fie că este hipotensiv sau hipertensiv.
Am stat de vorbă cu Dr. Claudiu Chivu, medic primar chirurgie cardiovasculară, despre importanţa unei tensiuni arteriale normale.
CSÎD: Cum putem defini tensiunea arterială?
Dr. C.C.: Presiunea la care se găseşte sângele din vasele noastre este denumită tensiune arterială. Această presiune se exprimă în milimetri coloană de mercur deoarece aparatele cu care s-a început măsurarea tensiunii arteriale au fost tensiometrele cu mercur. Şi în momentul actual cele mai fidele, cel mai puţin expuse decalibrării sunt tensiometrele cu mercur.
Tensiunea arterială se exprimă prin două valori: maximă şi minimă. Dacă avem 120 cu 70 înseamnă că valoarea maximă este 120 milimetri mercur iar valoarea minimă este 70 milimetri mercur. Determinarea unei valori maxime peste 140 milimetri mercur şi a unei valori minime peste 90 milimetri mercur înseamnă că tocmai am depistat un pacient care este hipertensiv.
CSÎD: Care sunt cauzele problemelor cu tensiunea?
Dr. C.C.: Este incorect să spunem că facem tensiune. Oricare dintre noi are o tensiune în vase, această făcând posibilă viaţa (dacă nu am avea tensiune nu am supravieţui, circulaţia fiind blocată). Corect este să spunem că avem hipertensiune dacă tensiunea arterială este mare şi hipotensiune dacă tensiunea arterială este mică. Omul cu tensiunea normală este denumit normotensiv.
Din punct de vedere fizic rigidizarea vaselor de sânge odată cu avansarea în vârstă, spasmul arterelor din organism determină creşterea tensiunii arteriale. Apariţia hipertensiunii arteriale este corelată cu existenţa unor factori determinanţi peste care se suprapun o serie de factori predispozanţi. Zestrea genetică este importantă, combinaţia unui grup de gene fiind responsabilă de predispoziţia la apariţia hipertensiunii arteriale. Peste aceasta se suprapun obiceiurile noastre alimentare şi de viaţă, stresul, fumatul, privarea de somn.
CSÎD: Cum ne dăm seama că suntem hipertensivi?
Dr. C.C.: Apariţia hipertensiunii arteriale se manifestă cel mai frecvent între 50 şi 60 de ani prin durere de cap dimineaţa la trezire iniţial, ulterior pe tot parcursul zilei. Durerea de cap apare şi la emoţii, furie. Starea generală de rău, nelinişte, tensionare, tremurăturile pot fi semne ale hipertensiunii arteriale nediagnosticate.
În situaţii mai grave o persoană normal, de obicei bărbat din aceeaşi grupa de vârstă, fără boli cunoscute sau alte afecţiuni, expus fiind unui disconfort extern – căldură, frig sau intern – emoţie exagerată, durere va prezenta brusc durere de cap, ameţeli, tulburări de vedere. Neglijarea, ignorarea semnelor de boală duc în final la accident vascular cerebral adică paralizie, infarct miocardic, tromboze sau rupturi vasculare. Tratamentul medicamentos trebuie iniţiat imediat.
CSÎD: Care este valoarea optimă a tensiunii în funcţie de vârstă şi cum o putem menţine?
Dr. C.C.: Până nu demult se considera că o valoare maximă peste sută a tensiunii arteriale echivalentă cu vârsta este acceptabilă. Adică dacă un om de 60 de ani are o tensiune arterială de 160 milimetri mercur nu ar fi nici o problema. Principiile au mai evoluat şi în momentul actual nu considerăm acceptabilă nici o creştere a tensiunii arteriale peste 140 milimetri mercur. Ceea ce este însă foarte important este să nu scădem brusc tensiunea arterială în cazul unui pacient obişnuit cu valori tensionale mari.
CSÎD: Poate duce hipertensiunea la afecţiuni care să necesite intervenţie chirurgicală?
Dr. C.C.: Da, fără discuţie acţiunea repetată, continuă a presiunii mari asupra vaselor de sânge este implicată în apariţia bolii ocluzive la nivelul arterelor întregului organism, inclusiv inimii şi creierului. Rezultatul înfundării vaselor de sânge se transpune în apariţia anginei pectorale, infarctului miocardic, accidentului vascular cerebral, ischemiei de membre sau organe interne.
O patologie aparte, foarte gravă este iniţiată şi întreţinută de boala hipertensivă : anevrismul arterial. Definit că fiind o dilataţie a unui segment vascular, poate apărea la nivelul tuturor vaselor. Ruptura unui anevrism, în special dacă este aortic, oferă o imagine dramatică în care hemoragia internă duce cel mai frecvent la decesul pacientului.
CSÎD: La ce operaţii duce hipertensiunea arterială netratată?
Dr. C.C.: Trebuie să sistematizăm puţin lucrurile. Sunt operaţii care se efectuează pentru tratamentul direct al hipertensiunii arteriale. Aici includem chirurgia stenozei renale şi denervarea renală, stimularea sinusului carotidian. Multe alte intervenţii se efectuează pentru tratamentul complicaţiilor sau concomitentelor hipertensiunii arteriale. Includem aici chirurgia de by-pass coronarian, chirurgia carotidiană, chirurgia de bypass periferic, amputaţiile.
CSÎD: Care sunt regulile de viaţă pe care ar trebui să le urmăm ca să nu ne crească tensiunea?
Dr. C.C.: Aşa cum menţionam, moştenirea genetică este importantă în determinarea predispoziţiei la hipertensiune arterială. Acest fapt nu reprezintă însă o scuză deoarece de cele mai multe ori apariţia şi dezvoltarea hipertensiunii arteriale se corelează cu menţinerea unor obiceiuri nesănătoase.
Excese alimentare, o viaţă dezordonată, stresul vor duce mai devreme sau mai târziu la apariţia hipertensiunii arteriale. Sunt anatomişti care remarcă apariţia semnelor îmbătrânirii vaselor deja la vârstă adolescenţei, primele plăci de grăsime fiind vizibile în pereţii vasculari. O greşeală foarte frecventă este aceea legată de consumul de sare. 4-5 grame de sare pe zi sunt suficiente pentru bună desfăşurare a activităţii organismului.
Există zone pe teritoriul ţării noastre unde consumul de sare ajunge către 20 grame pe zi, şi ne referim la acele regiuni unde conservarea alimentelor se face preponderent cu ajutorul sării. Creşterea aportului de sare se asociază într-un procent mare cu apariţia tensiunii arteriale.
Trebuie să fim atenţi că aportul de sare nu înseamnă numai sarea pe care o punem noi în mâncare. 100 de grame de brânză sau mezel pot avea între 3 şi 6 grame de sare, conţinutul fiind cu atât mai mare cu cât calitatea produsului este mai slabă. O viaţă agitată, stresantă, cu elemente conflictuale frecvente va conduce în final la apariţia hipertensiunii arteriale şi a bolilor de inimă.
CSÎD: Hipertensiunea arterială apare şi la copii ? Când ar trebui măsurată tensiunea arterială în cazul copiilor?
Dr. C.C.: Hipertensiunea arterială apare la cca. 2% dintre copii. Copiii pot fi simptomatici sau asimptomatici. În cazul unui copil asimptomatic probabilitatea de a depista boală este foarte redusă deoarece determinarea tensiunii arteriale la controalele de rutină se face rareori. Merită cunoscut faptul că un copil de 2 ani cu tensiune de 120 mm. mercur este considerat hipertensiv, adică valorile maxime ale tensiunii arteriale sunt diferite la copii în funcţie de vârstă.
De asemenea, trebuie menţionat că determinarea tensiunii arteriale la copii se face cu manşete speciale, cu dimensiuni adaptate circumferintei braţului, orice măsurătoare efectuată cu manşete nepotrivite ducând la erori. În ceea ce priveşte momentul recomandat pentru măsurarea tensiunii arteriale, acesta trebuie să coincidă cu examinările de rutină la medicul de familie.
Dacă la o primă determinare tensiunea arterială este bună, măsurătorile ulterioare se pot face la intervale mai mari, de ani de zile. În situaţia în care valorile tensionale sunt la limită sau mari atunci tensiunea se va urmări mai frecvent, săptămânal sau lunar. Este de menţionat că la copii creşteri uşoare ale tensiunii se tratează cu recomandarea de a face sport şi de scădere ponderală, medicaţia antihipertensivă fiind rezervată cazurilor mai severe. De asemenea, trebuie investigate cauze renale sau vasculare de apariţie a hipertensiunii.