Limba este un organ extrem de sensibil deoarece are un număr mare de terminaţii nervoase. Cele mai comune plângeri la adresa limbii ar fi mi-am muşcat limba, mi-am fript limba. Însă, organul vorbirii şi al gustului are capacitatea de a se vindeca rapid după muşcăturile accidentale – se întâmplă frecvent. Cu toate acestea, culoarea şi protuberanţele limbii pot trăda afecţiuni importante instalate în organism.
Şi limba, organ al gustului cu multiple roluri – masticaţie, degluţie, vorbire, se poate îmbolnăvi. Totodată, pe limbă pot apărea semne ale unor afecţiuni prezente în corp. De asemenea, trebuie să fim conştienţi că limba este un organ viu şi că de-a lungul vieţii suferă modificări. La persoanele care au dinţi lipsă, de exemplu, limba se măreşte. Cele mai multe persoane observă de-a lungul vieţii pete albe pe limbă, care apar şi dispar. Aspectul albicios al limbii poate trăda prezenţa candidozei. Pentru tratarea candidozei există multiple modalităţi de tratament. Medicul de familie, medicul ORL vă poate indica un tramtament personalizat.
La fumători s-a observat că limba este mai decolorată. La băutorii de cafea pe poate observa uneori o uşoară nuanţă cafenie. La fel şi la cei care iubesc fructele de pădure de exemplu. De asemenea, bolnavii de ulcer gastric care urmează tratamente cu bismut pot prezenta o limbă cu vârf în nuanţe negricioase.
Unul dintre cele mai comune şi banale gesturi la medicul ORL, la medicul de familie în cabinet este arătarea limbii. Acest gest nu este întâmplător sau doar pentru a verifica situaţia amigdaleleor – pe limbă pot sta semnele unor afecţiuni precum scarlatina (limbă roşu aprins).
Copiii care prezintă o limbă de un roşu aprins pot avea şi sindromul Kawasaki sau deficit de vitamina B3. O limbă roşie, umflată şi care doare poate indica că posesorul suferă de sindromul gurii dureroase.
Limba este organului gustului. Cu ajutorul ei ne bucurăm de cele mai inedite şi plăcute senzaţii în viaţă, trebuie să recunoaştem. Cu toate acestea, nu toate alimentele bune la gust sunt şi pe placul limbii ca organ. Multe persoane îşi simt limba iritată după ce consumă fructe precum kiwi, ananas.
Pe limba se scrie multă istorie medicală, am putea spune. Spre exemplu, cancerele orale lasă semne vizibile pe limbă (la nivelul părţilor laterale se manifestă de obicei). De altfel şi ulceraţiile limbii sunt tot semne de boală (afte, alergii, tuberculoză, sifilis primar sau infecţii cu herpes simplex sunt câteva dintre afecţiuniile care lasă astfel de semne pe limbă).
Una dintre cele mai amuzante dar şi ciudate diagnostice ale limbii inflamate este cu siguranţă limbă păroasă. Deşi traducerea mot-a-mot ar însemna creşterea firelor de păr pe organul vorbirii, în realitate nu se întâmplă asta. După episoade lungi de febră înaltă, tratamente medicamentoase cum sunt cele cu antibiotic pe limbă se pot dezvolta în exces proeminenţele normale de pe suprafaţa limbii (vilozităţile linguale) şi astfel limba capătă un aspect ”păros”.
Acum că am văzut câte semne şi simptome ale unor afecţiuni serioase pot fi înscrise pe limbă, poate că nu ar trebui să mai considerăm arătatul limbii ca un gest obraznic şi să acordăm atenţie sporită limbii. Doar una avem!
Fotografii 123rf.com