În general, molarii de minte erup între 17 – 25 ani, deşi uneori apar mult mai târziu. Atunci când stau o perioadă îndelungată sub gingie pot ieşi la suprafaţă deja afectaţi.
În urma unui consult la medicul dentist şi a unei radiografii putem constata că la vârsta de 8-10 ani există măsele de minte.
La 12 ani, coroana este formată, iar la 17-18 ani rădăcinile sunt dezvoltate, fapt ce corespunde vârstei medii a erupţiei. La 25 de ani apar cam 90% dintre măselele de minte.
Există persoane care au trei, două sau o singură măsea de minte. Ca urmare a dezvoltării omului, a modificării masticaţiei şi a alimentaţiei moderne, maxilarele s-au micşorat şi nu mai permit apariţia tuturor celor patru molari de minte, ei rămân incluşi şi vor fi descoperiţi radiologic.
Măselele de minte au nevoie de loc pe arcada matură pentru a ieşi. De aceea, apar la maturitate, când arcadele dentare şi-au terminat dezvoltarea.
Medicul stomatolog Florina Dospinescu explică pentru CSID cum ne poate afecta sănătatea o măsea de minte netratată şi de ce apare la maturitate.
Cazurile în care este absolut necesar un tratament de chirurgie dentară:
Sunt cazuri când se recomandă extracţia măselei de minte, chiar dacă pacientul nu prezintă dureri sau alte simptome. În alte situaţii măseaua de minte poate fi doar tratată, evitându-se extracţia.
De asemenea scoaterea preventivă a molarului 3 este o temă complexă în lumea medicală, astfel că pacientul ajunge să se întrebe dacă este bine sau nu să scoată măselele de minte.
Din păcate, răspunsul la această întrebare nu este unul simplu. Decizia medicală depinde de modul în care molarul 3 a erupt şi de existenţa complicaţiilor.
Molarii de minte sunt foarte greu de tratat din cauza poziţiei sau există situaţii în care dintele rămâne încarcerat în gingii, ţesuturile din jurul său se inflamază, iar de aici până la infecţie nu mai e decât un singur pas.
Medicul dentist este cel care decide tratamentul şi tot el recomandă extracţia, în cazul unei inflamaţii repetate.
Apelăm la stomatolog atunci când molarii de minte sunt parţial erupţi, dar nu au suficient spaţiu să apară, dacă generează durere, sunt cariaţi profund sau dacă sunt parţial îngropaţi în osul maxilar şi sunt orientaţi spre dintele vecin, pe care îl pot caria.
Aceştia se scot şi dacă se observă o creştere a retenţiei plăcii dentare sau dacă sunt inactivi în masticaţie. Dacă atunci când erupe molarul nu poate străbate mucoasa de deasupra lui şi observăm că are loc în cavitatea bucală, se va face o incizie pentru a-i permite acestuia să-şi urmeze erupţia pe arcadă.
De cele mai multe ori, măselele de minte erup strâmb, nu se aliniază cu restul dinţilor, împing în molarul vecin şi se cariază rapid, situaţii în care se recomandă extracţia preventivă.
În cazul incluziei osoase totale, măseaua de minte este blocată complet în osul arcadei dentare şi este acoperită de gingie, nefiind vizibilă. Sunt cazuri în care măseaua creşte în os, împingând în rădăcina măselei vecine. Această poziţie a măselei se întâlneşte din cauza lipsei de spaţiu pe arcadă.
Astfel, molarul nu are pur şi simplu loc să erupă şi creşte în os. Este necesară o intervenţie chirurgicală elaborată pentru scoaterea molarului, iar recuperarea pacientului este dificilă. Poate să apară la locul extracţiei o tumefiere a ţesuturilor moi (se umflă obrazul) sau o vânătaie post-operatorie, care trece în decurs de zile.
Indicaţia de tratament sau scoatere a măselei de minte diferă de la pacient la pacient şi depinde de modul în care măseaua a erupt, precum şi de posibilele complicaţii locale.