Memoria – ghid de menţinere în formă de la prof dr. Aurel Romilă

Sunt unul dintre jurnaliştii care atunci când merge la un interviu, în 99% din cazuri, indiferent de câte reportofoane a pornit (maximul a fost de 3), îşi ia notiţe. Cu pixul pe hârtie.

Pentru unii pare învechit acest gest, pentru mine este o reminiscenţă, un gest mecanic, din liceul pedagogic pe care l-am absolvit. Informaţiile noi se fixează mai bine dacă le scrii cu mâna…

Cu aceleaşi arme am mers şi la întâlnirea cu reputatul prof. dr. psihiatru Aurel Romilă, una dintre figurile simbol ale pshiatriei româneşti, care m-a primit cu căldură la o lecţie despre memorie. Nici nu am realizat cât de mult bine îi fac memoriei mele procedând astfel.

Recomandări

Intoxicaţia alimentară: cauze, simptome, masuri de prim-ajutor

Expunerea la soare te scapă de acnee şi de Alzheimer?

Redau ideile prezentate de prof. dr. psihiatru Aurel Romilă, care la 80 de ani are o minte ageră şi o memorie de indiviat. Luaţi notiţe. Cu pixul pe hârtie.

“A devenit o modă printre oamenii în vârstă să se teamă că vor face Alzheimer. Este un adevăr inevitabil că după 25 de ani celulele creierului îmbătrânesc. Însă sunt şi oameni de 80, 90 de ani cu o memorie extraordinară şi oameni care la 50 de ani care se plâng că uită. Explicaţia mea ca specialist este una simplă: >. Nu trebuie încurajată informatica, memorarea mecanică. Copiii nu trebuie să reţină toate mărcile de maşină din parcare… La ce le foloseşte?

Problema memoriei este una de organizare intelectuală. Cel mai important este să selecţionezi ce e esenţial. Este foarte greu să faci această selecţie, pentru că vrei să te faci mare. Şi reţii informaţii multe, dar reţii şi multe prostii
Să facem un inventar la ceea e esenţial şi la ceea ce e accesoriu. Trebuie să fim atenţi cu cine ne mobilăm, nu trebuie să bagăm totul în cap.
Memoria trebuie topită în inteligenţa subiectului. Exemplu: >

Românii sunt leneşi cu memoria

Vine pacientul la noi şi se plânge că a început să uite. Ce facem noi, care sunt tehnicile de reabilitare? Dar românul dacă este pus la muncă se sperie, se supără. O luăm de la clasa 1, cu caiet cu scrisul. Dacă tu te uiţi la tv la un show de gătit şi vezi că s-a pus coriandru în mâncare notezi în caiet coriandru şi nu vei mai uita. Pare facil, dar este tehnica cea mai bună. Se practică peste tot în lume.Un om cu o memorie bună nu este un om care să epateze, care să aibă o cantitate foarte mare de informaţie. Eu vorbesc simplu acum, fără să citez cercetători din reviste etc.
La televizor era acum o săptămână Tăriceanu care zicea că ceva nu este sustenabil. Câţi pensionari ştiu ce înseamnă? Trebuie să ia un caiet să noteze şi să caute în dicţionar. Sau se explice la televizor ce înseamnă.
Prima chestie este cu bătrânii: nu trebuie să-i speriem şi să demolarizăm. Sunt atâtea filme despre Alzheimer… De asemenea, nu disperăm. Memoria are nevoie de exerciţiu. Important este şi să nu îţi fie frică. Tot prin inteligenţă ne păstrăm memoria.

Cum să ţii minte mai uşor

Dacă nu îţi notezi şi trăieşti tot aşa… Nu este bine. Trebuie să notezi. Oamenii aud multe la televizor, dar se supraîncarcă.
Faceţi asonanţă între cuvinte. Integraţi-le în familii de alte cuvinte cu asonanţă şi dezvoltaţi.
Mai este un alt procedeu: când nu îţi aduci aminte un cuvânt să iei alfabetul la rând. Stai să-ţi aminteşti.
LISTA – este foarte importantă: lista de piaţă, lista de impozite, lista de aniversări. Nu se vor mai simţi handicapaţi.
La copii şi tineri, efectul este hipermemorarea: aici trebuie să intre în acţiune SELECTAREA.
Arta la tineri nu e arta reţinerii de la bătrâni, ci arta reţinerii logice, pe clasificări. Trebuie să le explicăm copiilor “Măi băiatule – asta nu e decât parte din Logică, asta e parte din Economie. Lucrurile trec de la parte la întreg.
Nu mă chestionaţi dacă ştiu agenda medicală cu 14.000 de produse. Nici vorbă de aşa ceva. Eu ştiu să caut pentru că mi-am ordonat foarte bine informaţiile. Altul încearcă să memorize agenda medicală…
Întrebaţi-l pe Neagu Djuvra cum poate scrie la 90 de ani? Credeţi că acum s-a apucat? Memoria are piloni intelectuali, piloni logici, piloni de inteligenţă. Dacă asta nu mă interesează dau la o parte, trebuie un metabolism în toate.
Noi mergem către o atrofie cerebrală, însă ce rămâne se poate organiza. Unii vorbesc despre formarea de noi celulele.

Anul 1900, marele profesor spaniol Simon Rahal – spunea că un sistem nervos care a murit, este mort. Nu există celulă nouă. Dacă după 25 de ani începe scăderea, înseamnă că îmbătrânim de la 25.
L-am văzut pe Tudor Arghezi pe la 70 de ani, la o conferinţă. Erau rău din punct de vedere fizic, avea Parkison însă avea o minte strălucitoare. Dar avut o minte strălucitoare dintotdeauna. Şi peste noi poate veni orice boală organică, dar e important este ca dubletul fizic să nu îl scăpăm.
Ai acasă cărţi. Ordine perfectă nu ştiu dacă are cineva. Îţi tot zici: o să fac, o să fac… Vei muri şi tot nu vei face ordine. Dar atunci când nu îţi mai aduci aminte de ce conţine o carte, desfă-o. Vei avea un déjà vu.

Din punct de vedere intelectual, nu putem spune îmbătrânesc şi îmi pare rău… Ci, da, îmbătrânesc şi mă organizez. Clar, nu vei mai fi adolescentul de 16. Dar dacă vei fi Djuvara la 90 ani… Repet, nu vei fi ca el, dacă nu ai început de la grădiniţă.
Eu contez că fiecare om admite efortul intelectual. Dacă eu peste o săptămână te întreb despre ce medicament am vorbit… Dacă tu ţi l-ai notat, va fi uşor să-mi răspunzi.

Cum ne mobilăm memoria

Memoria este precum cutia cu zestre. Fetele ce zestre au? O cutiuţă cu cerceluşi, cu drăgălăşenii de astea. De la mama, de la mătuşa. În timp se adună. Treaba asta la noi este cutia de zestre a minţii. Ce păstrezi în ea? Lucruri perisabile? Busuioc? Deşi pe termen scurt şi busuiocul îţi place, dar nu face parte din valorile pe care vrei să le păstrezi pe termen lung…
Dacă ai uitat, nu e o ruşine să repeţi, să notezi.

Că să treci prin marile materii la medicină, dacă nu ai tehnici de memorare eşti terminat. Trebuie să ai tehnici de învăţare.
Care e tehnica de învăţare? Din mult să faci puţin, dar mâine să repeţi. Trebuie să ai tehnica notaţiilor. Să zicem că în fiecare zi reţii trei termeni noi. Mult mai bine vei reţine decât dacă în fiecare zi te lamentezi şi te plângi că sunt 700 de pagini.
Arta memoriei: Mai bine puţin decât nimic, cu acel puţin poţi ajunge departe.
Deci noţiunile: le înţelegem, le asociem, le rememorăm – nu este o magie.

Nu abuzaţi de memorarea mecanică!

Mai ştie cineva o poezie de Nichita Stănescu? De ce? Pentru că le-am învăţat mecanic. Să zicem că vrei să înveţi o poezie. Dacă citeşti 20 înainte de culcare, nu vei reţine. Învaţă una logic şi o vei reţine toată viaţă.
În memorarea mecanică stă pericolul… Dacă îmi aduceţi un copil de 5 ani care îmi recită 20 de poezii, îmi este frică. Nu este bine. Să zică doar “Tatăl Nostru” şi este normal să facă asta pentru vârsta lui.
Lumea este fascinată de ce memorie are X şi Y.
Este o modă între părinţi, ca de la grupa mică sa dea copilul şi la franceză şi la balet, la tenis, pian etc. Nu este bine nici asta. Personalitatea este una, trebuie să fie cât mai unitară. Dacă o personalitate o întăreşti pe ceva, puţin, dar bun, a-i salvat-o.  Toate domnişoarele vor arta dramatică. Unde se ajunge? Asta e adaptare la mediu?
Dacă până la terminarea liceului s-ar îndrepta spre câte o meserie, ar fi bine.
Acum, nu ştiu să facă nimic… Unii doar poate la calculatoare.
Este profundă dezrădăcinarea. Părinţii nu te mai învaţă să dai cu ciocanul. Pai să dea cu ciocanul toată viaţa? Să înveţe! Însă copilul nu mai ştie nici să facă nimic, nici măcar o supă.

Mi se mai întâmplă să aud tinere care zic: > Bine, dar tu ştii ce e un bărbat? Ştii ce e o casă? >. Mama a greşit. Trebuie ca mamele să-şi înveţe copiii să facă treabă în casă.
Avem nevoie de memoria meseriilor. România trebuie să aiba din nou memoria meseriilor. Cum era strada atunci când eram mic: croitorie, ceasornicărie, magazin, brutărie. Acum: bănci, farmacii, cazinouri… Oare asta e sensul bun al lumii?
Eu nu vorbesc despre posibilităţile de distracţie ale unui ţări.
Dacă mă duc la şcoală, la liceu văd că elevii nu mai au maculator, nu mai notează. Pai cum să memorezi, dacă nu scrii? Asta este ce avem de făcut, şi nu pentru Alzheimer, ci pentru formare.
Vin la consulaţii nu atât bătrâni cât copii suspecţi de deficit de atenţie, de memorare. Le cer caietele, unii nu au…
Dacă stai la un curs de 2 ore fără să notezi nimic, te doare capul. Dacă ştii ce să notezi pleci cu lecţia învăţată.
Eu am şi acum papirusuri de la facultate, păstrate în suluri. Şi acum dacă aş lua acele suluri mi-aş aduce aminte.
Voinţa de a reţine. Voinţa de a şti că dacă eşti numai în prezent eşti un prost. Americanii urlă: “Now, now”. Dacă “acum” nu are fundaţiile bine puse, nu faci nimic.
Este absolut necesar să ştim ce avem de reţinut din trecutul nostru. Toate lucrurile au valoarea lor.”