Razele X sunt periculoase? Află adevărul despre riscurile RMN-ului şi ale computerului tomograf!

Investigaţiile radio-imagistice sunt utile şi adesea descoperă în stadiu incipient afecţiuni care pot fi tratate cu succes.

Cu toate acestea, există câteva riscuri la care ne supunem dacă ne expunem corpul frecvent la astfel de investigaţii.

Trebuie ştiut însă că nu toate investigaţiile imagistice sunt periculoase şi că necesitatea acestora este stabilită în urma comunicării eficiente dintre medicul curant şi radiolog, cel din urmă luând decizia finală, după parcurgerea „din scoarţă-n scoarţă” a dosarului pacientului.

Recomandări

Imagistică prin Rezonanţă Magnetică sau Tomografie Computerizată

Radiografia în sarcină şi regimul alimentar

Alfel spus, niciun pacient nu trebuie să facă o astfel de investigaţie fără ca echipa de medici care îl are în grijă să studieze avantajele şi dezavantajele investigaţiei, precum şi patologia de care suferă persoana respectivă.

Este important de reţinut că radiaţia X este o radiaţie ionizantă, iar utilizarea ei iresponsabilă poate duce la îmbolnăviri ale pacientului în locul unui beneficiu, de aceea orice indicaţie radiologică şi computer-tomografică trebuie bine cântărită şi analizată în favoarea pacientului.

Despre pericolele, dar şi despre beneficiile tehnicilor imagistice am discutat cu dr. Adrian Şanta, medic primar radiologie şi imagistică medicală.

Riscurile investigaţiilor cu raze X

„Imagistica medicală a evoluat expoziv în ultimii ani, aducând o pletoră de noutăţi imagistice, de mare folos în diagnosticarea celor mai sofisticate patologii. Se schimbă concepţii; dacă în urmă cu 15 ani se făcea angiografie aortică directă, prin injectarea de contrast în vas, invaziv, riscant şi iradiant, azi se face aproape exclusiv Angio-CT aortic, carotidian şi chiar coronarian, cu iradiere redusă şi confort sporit al pacientului”, afirmă dr. Şanta.

Împreună cu creşterea aceasta, atât producătorii de echipamente medicale, cât şi societăţile profesionale de imagistică au pus accent din ce în ce mai mare pe reducerea dozei de iradiere. Azi, toate aparatele de tomografie moderne au sisteme automate de reducere a dozei, adaptată la caracteristicile somatice ale pacientului, de multe ori chiar şi fără intervenţia radiologului.

Pe de altă parte, nu toţi clinicienii au reuşit să ţină pasul cu această explozie tehnică.

„Este obligatorie discuţia cu radiologul în privinţa metodei optime de diagnostic pentru patologia presupusă, de multe ori metode noi, neiradiante (echografie, Imagistică prin Rezonanţă Magnetică), fiind, de fapt, mult mai utile în diagnosticul anumitor patologii”, declară medicul specialist.

Printre posibilele efecte adverse ale iradierii excesive enumerăm:

• Risc crescut de cataractă
• Apariţia unor mutaţii „spontane”, boli maligne sau malformaţii fetale
• Risc crescut de infertilitate
• Căderea părului
• Afecţiuni dermatologice

RMN-ul nu utilizează radiaţii X!

Scanarea IRM (Imagistică prin Rezonanţă Magnetică) sau RMN-ul (rezonanţa magnetică nucleară) nu este dureroasă şi nu presupune folosirea razelor X, ci folosirea câmpului magnetic puternic, a undelor radio şi a unui computer pentru a produce imagini ale structurilor corpului.

Această procedură poate fi repetată ori de câte ori este nevoie, fără a exista riscul de iradiere. Cu toate acestea, nu toţi pacienţii pot beneficia de această investigaţie. De exemplu, cei care au stimulatoare cardiace, implanturi metalice sau dispozitive protetice nu pot fi scanaţi, pentru că magnetul deteriorează funcţionalitatea acestor dispozitive.

Examinări radiologice şi CT-uri pe bandă rulantă la Urgenţe

Examinarea radiologică este des solicitată pacienţilor, în scopul stabilirii unui diagnostic, dar oare la ce doze de iradiere ne expunem atunci când facem o astfel de investigaţie?

Dr. Adrian Şanta spune că, de fapt, problema este frecvenţa cu care sunt recomandate aceste investigaţii.

„Există legende perpetuate din anii de început ai radiologiei, care de fapt nu au acoperire în realitate. Se afirmă, eronat, de exemplu, că o Coronarografie CT ar fi foarte iradiantă, deşi în realitate doza medie este de 192mGy/cm2, în timp ce, de asemenea eronat, se afirmă că o tomografie toraco-abdomino-pelvină cu contrast dinamic nu este prea iradiantă, această având de fapt o doză medie de 2200 mGy/cm2! 

Trebuie ştiut, şi din păcate în multe aşezăminte medicale româneşti este ignorat acest fapt, că nici laboratorul clinic şi nici radiologia nu pot înlocui bunul simt clinic şi examinarea medicală a pacientului, de aici tentaţia, în special în serviciile de urgenţă, de a solicita multe analize şi multe examinări radiologice, inclusiv computer-tomografice, care nu au de fapt o bază clinică, ducând la nenumărate examinări iradiante soldate cu ‘Aspect normal’, adică iradiere inutilă a pacientului”, spune medicul radiolog.

Multe din metodele foarte iradiante din trecut au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie azi (MRF, radioscopie pulmonară, examinări digestive cu contrast oral), fiind înlocuite de alte căi de diagnostic, complet neiradiante.

Computerul tomograf, periculos, dar şi util

„Rămân la nivel de iradiere destul de mare examinările computer-tomografice, în special cu contrast dinamic (şi administrarea de contrast fiind apanajul radiologului, nu indicaţie de clinician cum în mod eronat se consideră uneori), examinările cu contrast digestiv (acolo unde se mai practică pe scară largă) şi examenele extinse, cu mari volume examinate (toraco-abdomino-pelvin, craniu-torace-abdomen, care necesită justificare medicală pentru a fi efectuate)”, afirmă dr. Şanta.

Totuşi examinarea CT este extrem de valoroasă şi permite medicului vizualizarea în detaliu a oaselor, a organelor interne şi a vaselor de sânge, din orice unghi se doreşte, iar informaţiile obţinute ajută în mare măsură la stabilirea tratamentului ideal pentru afecţiunea descoperită.

Trebuie ştiut însă că dozele de radiaţie sunt (sau ar trebui să fie) controlate cu atenţie, în aşa fel încât se va utiliza doza minimă de radiaţie, dar care să ofere în acelaşi timp vizualizarea corectă a patologiei.

Chiar şi aşa, există riscul de a dezvolta un cancer în decursul vieţii, ca urmare a expunerilor repetate la razele X, iar probabilitatea depinde de vârsta pacientului şi de doza totală de radiaţii.

Cât de des ar trebui făcute aceste investigaţii?

Imagistica medicală a ajuns indispensabilă în diagnosticul de azi. Trebuie făcută ori de câte ori beneficiul pacientului este mai mare decât riscurile la care se supune şi nu trebuie făcută când nu este necesară, în aceste cazuri reprezentând iradiere inutilă.

Nu întotdeauna ideea „pacientului”, de fapt sănătos, de a solicita de la sine o metodă imagistică iradiantă este o idee bună, discuţia cu medicul curant fiind obligatorie înaintea oricărei examinări cu raze X.

„Unele regiuni anatomice sunt net mai bine explorate de metode neradiologice. Echografia are performanţă superioară în evaluarea tiroidei, a testicolului, uneori chiar şi abdominală, în timp ce rezonanţa magnetică cerebrală, a prostatei, a pelvisului feminin şi a aparatului locomotor, în special articular şi musculo-tendinos, este infinit mai performantă şi în acelaşi timp lipsită de iradiere”, spune dr. Şanta.

Cât de sigură este mamografia din acest punct de vedere?

„Mamografia rămâne o metodă cu doză de iradiere redusă, principala metodă de screening în cancerul de sân, a cărei frecvenţă şi vârstă de la care este necesară periodic variază de la ţară la ţară, unele ţări recomandând examinare mamografică anuală după 45 ani. Şi aici, performanţele echografiei cu elastografie şi contrast echografic, precum şi ale rezonanţei magnetice cu contrast paramagnetic evoluează, poziţia acestora în algoritmul diagnostic fără iradiere fiind din ce în ce mai importantă”, concluzionează medicul radiolog.