Stenoza aortică, cea mai frecventă valvulopatie a inimii. Cum o tratăm?

Dr. Iulian Călin, medic specialist cardiolog cu supraspecializare în Cardiologie Intervenţională la Centrele ARES, explică în ce constă procedura minim invazivă denumită TAVI, utilizată în tratamentul stenozei aortice.
  • Publicat:
Stenoza aortică, cea mai frecventă valvulopatie a inimii. Cum o tratăm?

În cardiologie, termenul de valvulopatie este folosit când una sau mai multe valve ale inimii sunt afectate şi devin disfuncţionale. Dintre cele 4 valve ale inimii, valva aortică este cel mai frecvent afectată (cca 4-5% din populaţia mondială), sub forma stenozei aortice.

De cele mai multe ori, stenoza aortică este secundară îngroşării şi calcificării celor trei cuspe ce alcătuiesc valva, creând un baraj în calea de ieşire a sângelui din inimă.

Această formă denumită „degenerativă” este cea mai frecventă şi este întâlnită la persoanele vârstnice, însă trebuie menţionat că stenoza aortică poate fi întâlnită şi la persoane tinere, având o afectare congenitală sau ca urmare a unei infecţii cu streptococ betahemolitic de grup A în copilărie.

Cum se manifestă stenoza aortică

Cea mai frecventă formă de stenoză aortică este cea „dobândită” (care apare în timp, în general după vârsta de 70 de ani) şi se poate manifesta prin 3 simptome:

  • respiraţie grea (dispnee) la efort sau în cazurile avansate şi la repaus
  • dureri în piept (angină pectorală) la efort sau repaus
  • episoade de pierdere bruscă a cunoştinţei (sincope)

Diagnosticul şi tratamentul stenozei aortice

Diagnosticul se pune pe baza ecografiei cardiace transtoracice.

Când gradul de severitate a stenozei valvulare atinge anumiţi parametri măsuraţi ecografic şi apar şi simptomele, înlocuirea valvulară devine un moment crucial, deoarece supravieţuirea scade dramatic în lipsa eliminării cât mai rapide a barajului creat de valva stenozată.

Există două metode prin care se poate trata stenoza aortică:

Stenoză aortică tratată minim invaziv prin metoda TAVI

Deşi conceptul de TAVI este cunoscut încă din 1965, tehnologia a permis ca prima procedură TAVI să fie efectuată abia în 2002. Metoda a fost concepută iniţial ca o alternativă mai simplă şi cu riscuri mai mici comparativ cu chirurgia clasică pentru tratamentul persoanelor cu această afecţiune ce aveau o vârstă foarte înaintată şi, implicit, un risc chirurgical foarte ridicat.

Însă, odată cu perfecţionarea metodei, studiile au arătat că şi pacienţii cu risc chirurgical intermediar pot beneficia de acest tratament la fel de eficient. Astăzi, metoda este larg folosită pe plan mondial, în special datorită riscului de mortalitate mic şi a recuperării rapide post-intervenţie.

Înainte de procedura TAVI După procedura TAVI

Paşii pentru pregătirea intervenţiei sunt următorii:

1) După ce pacientul este diagnosticat cu stenoză aortică strânsă simptomatică şi este considerat eligibil pentru intervenţie, urmează o serie de analize prin care se exclude orice sursă de infecţie.

2) Se evaluează arterele coronare prin procedura de coronarografie şi se măsoară prin computer tomografie cu exactitate dimensiunea inelului valvular, a aortei şi a vaselor periferice pentru a calcula cu precizie dimensiunea valvei, alegerea tipului de valvă şi abordul arterial prin care va fi efectuată procedura.

3) La momentul intervenţiei, pacientul este sedat sau anesteziat, se realizează puncţiile arteriale periferice (cel mai frecvent femural) şi sub ghidaj angiografic şi ecografic se introduce şi se implantează valva.

La terminarea intervenţiei se efectuează hemostaza imediată a locurilor de puncţie şi pacientul este transferat într-o zonă de monitorizare pentru o scurtă perioadă, apoi revine în salon.

Recuperarea durează câteva zile, după care pacientul este externat cu un plan de tratament şi al vizitelor medicale ulterioare.

O întrebare firească ar fi: de ce nu beneficiază toţi pacienţii cu stenoză aortică de această metodă de tratament şi la unii se preferă încă metoda operaţiei clasice?

Aşa cum menţionam, metoda se adresează pacienţilor vârstnici sau celor care au un risc de mortalitate ridicat prin operaţie chirurgicală clasică şi nu toţi pacienţii sunt eligibili pentru TAVI, deoarece durabilitatea valvelor implantate în acest moment prin metoda TAVI este de cca 5-10 ani, motiv pentru care la pacienţii tineri sau cu risc de mortalitate scăzut se recomandă intervenţia chirurgicală clasică.

Urmărește CSID.ro pe Google News