Streptococ betahemolitic A – infecţia cu Streptococcus pyogenes, o bacterie beta-hemolitică care aparţine serogrupului A al Lancefield, cunoscută şi ca streptococ de tip A, provoacă o mare varietate de boli printre oameni. Un organism omniprezent, S pyogenes este cea mai frecventă cauză bacteriană a faringitei acute, reprezentând 15-30% din cazuri la copii şi 5-10% din cazuri la adulţi.
În timpul iernii şi primăverii, în zone climatice temperate, până la 20% dintre şcolari pot fi transportatori de streptococi din grupa A în mod asimptomatic. Înţelegerea naturii complicaţiilor bolii infecţioase care pot fi atribuite acestui organism reprezintă una dintre cele mai importante dileme pediatrice. În plus, faţă de infecţiile tractului respirator superior şi a pielii, pyogenes S poate provoca o mare varietate de infecţii sistemice invazive.
În general amigdalita este o infecţie uşoară, dar poate fi foarte dureroasă. Cele mai frecvente simptome includ:
Alte simptome pot include dureri de cap, dureri de stomac, greaţă sau vărsături – în special la copii.
Scarlatina este de cele mai multe ori o infecţie uşoară. Simptomele de scarlatină includ:
De obicei, durează două până la cinci zile pentru persoanele expuse la streptococul betahemolitic A pentru a se îmbolnăvi. Boala începe de regulă cu febră şi durere în gât.
După o zi sau două zile, apare o erupţie roşie, deşi erupţia poate apărea şi înainte de boală sau până la 7 zile mai târziu. Erupţia poate apărea mai întâi pe gât şi în zona inghinală, apoi se întinde pe tot corpul.
Erupţiile cutanate de scarlatină dispar în aproximativ 7 zile. Pe măsură ce erupţia cutanată se estompează, pielea se poate desprinde în jurul vârfurilor degetelor de la mâini, picioare şi a zonei abdominale. Acest peeling poate dura până la câteva săptămâni.
Necroza reprezintă moartea ţesuturilor, iar fasceita înseamnă inflamaţia fasciei (ţesutul sub piele care înconjoară muşchii, nervii, grăsimile şi vasele de sânge). Bacteriile intră în organism cel mai frecvent prin: tăieturi şi zgârieturi, arsuri, muşcături de insecte, semnele lăsate de ace (ca urmare a consumului de droguri sau perfuzii intravenoase), răni chirurgicale.
Cu toate acestea, oamenii pot fi afectaţi de fasceită necrozantă după o leziune care nu lezează efectiv pielea.
Infecţia se răspândeşte foarte repede. Simptomele precoce ale fasceitei necrozante pot include:
Este o boală extrem de serioasă şi dăunătoare care cere spitalizare şi antibiotic!
Febra reumatică (cunoscută şi sub numele de febră reumatică acută) este o boală care poate afecta inima, articulaţiile, creierul şi pielea, dacă infecţiile nu sunt tratate corespunzător. Cu toate acestea, nu este o boală transmisibilă. Deşi rară, febra reumatică este cea mai frecventă la copiii de vârstă şcolară.
Simptomele febrei reumatice pot include:
Medicii tratează simptomele febrei reumatice cu medicamente precum aspirina pentru a reduce febra, durerea şi inflamaţia generală. În plus, tuturor pacienţilor cu febră reumatică trebuie să li se administreze antibiotice pentru streptococul grupului A, indiferent dacă există sau nu o infecţie a gâtului la momentul diagnosticului.
Streptococii cresc adesea în perechi sau lanţuri şi sunt negativi pentru oxidază şi catalază. S pyogenes tinde să colonizeze tractul respirator superior şi este extrem de virulent, deoarece depăşeşte sistemul de apărare gazdă. Cele mai frecvente forme ale bolii S pyogenes includ infecţii respiratorii şi cutanate, cu tulpini diferite, de obicei, responsabile pentru fiecare formă. Peretele celular al S pyogenes este foarte complex şi divers din punct de vedere chimic.
Componentele antigenice ale celulei sunt factorii de virulenţă. Componentele extracelulare responsabile pentru procesul bolii includ invazine şi exotoxine.
Capsula din exterior este compusă din acid hialuronic, care are o structură chimică asemănătoare cu ţesutul conjunctiv gazdă, permiţând bacteriei să nu fie depistat de către gazdă ca agent ofensator. Astfel, bacteria scapă de fagocitoză prin neutrofile sau macrofage, permiţându-i să colonizeze.
S pyogenes este foarte uşor transmisibil şi poate provoca boli la persoanele sănătoase de toate vârstele care nu au imunitate specifică pentru această infecţie. Streptococul poate fi prezent pe pielea sănătoasă timp de cel puţin o săptămână înainte de apariţia leziunilor.
S pyogenes se răspândeşte în principal prin transmisia de la persoană la persoană, deşi au fost documentate focarele alimentare şi la nivelul apei. Nici răspândirea de organisme prin fomiţi, nici transmiterea de la animale (de exemplu, animale de companie) pare să joace un rol semnificativ în contagiune.
Răspândirea pe căile respiratorii este calea principală de transmitere a tulpinilor asociate cu infecţii ale tractului respirator superior, deşi se ştie de asemenea că răspândirea prin contactul fizic se produce cu tulpini asociate cu piodermia streptococică. Serotipurile impetigo pot coloniza gâtul. Copiii cu infecţii acute netratate răspândesc organisme prin picăturile salivare în aer şi prin descărcări nazale. Perioada de incubaţie pentru faringită este de 2-5 zile.
Persoanele care sunt transportoare streptococice (colonizarea faringiană şi nasofaringiană cronică asimptomatică) nu sunt de obicei expuse riscului de răspândire a bolii faţă de alte persoane, din cauza rezervorului general mic de organisme avirulente.
Răspândirea tuturor tipurilor de infecţie cu streptococul de grup A poate fi redusă prin spălarea mâinilor, mai ales după tuse şi strănut şi înainte de pregătirea alimentelor sau a mâncării.
Persoanele cu dureri de gât ar trebui să fie văzute de un medic care poate efectua teste pentru a afla dacă boala este o infecţie cu streptococ. Dacă rezultatul testului este pozitiv, persoana ar trebui să rămână acasă, în carantină până la 24 de ore după administrarea unui antibiotic.
Toate rănile ar trebui să fie păstrate cât mai curate posibil şi este de asemenea vital să se urmărească eventualele semne de infecţie, cum ar fi roşeaţa, umflarea, drenajul şi durerea la locul rănii.
O persoană care prezintă semne ale unei plăgi infectate, în special dacă apare febră, ar trebui să solicite îngrijire medicală. Nu este necesar ca toate persoanele expuse la o persoană cu o grupă invazivă streptopiană de tip A să primească terapie antibiotică pentru a preveni infecţia.
Cu toate acestea, în anumite circumstanţe, terapia cu antibiotice poate fi adecvată.