Substanţele cancerigene din semipreparatele cu fructe de mare

„Ce peşte să mâncăm?”, se întreabă fiecare. „Peştele de mare conţine mercur şi metale grele!“, iar  „Peştele de fermă este hrănit cu chimicale!“, răspund adversarii acvaculturii. Intervin şi aspecte politice: „Macroul din apele naţionale ale SUA are concentraţie mare de mercur“.

Consumatorul, derutat în acest război al mesajelor, se agaţă de unele explicaţii parcă mai liniştitoare: speciile care se hrănesc cu plancton (la noi sunt multe, dar cunoscute larg sunt: sângerul, roşioara etc.) şi cele paşnice (care nu se hrănesc cu alţi peşti, ci cu „mărunţişuri“ din ape şi de pe fundul apelor) nu ar avea mult mercur, deci ar fi mai curate, ori măcar mai puţin periculoase. Şi mai ieftine! Apoi, peştele de captură este mai curat decât cel de crescătorie.

Dar cum ştie consumatorul aceste lucruri la piaţă? Pentru că cel mai adesea nu poate afla decât specia peştelui (deşi nu toţi consumatorii cunosc speciile de peşte pe care le consumă!), însă nici pe departe locul recoltării, data la care a fost capturat şi alte aspecte foarte importante pentru siguranţă şi sănătate. Cât priveşte sursa de recoltare, toţi vânzătorii de peşte se jură că au pe tarabe doar peşte sălbatic.

Recomandări

Peștele pangasius este toxic! Conține un metal greu asociat cu apariția cancerului

Pestele: cum il verifici daca este proaspat?

Se frământă greu consumatorul şi în legătură cu zvonurile, mai mult sau mai puţin verificate, care circulă în presa scrisă şi nescrisă: somonul vândut la noi este adus de la fermele din ţările vecine, iar carnea lui este „vopsită“ (Cu ce o fi vopsită? Nu cumva…). Corect ar fi să auzim explicaţii de la persoane autorizate, iar cei ce vând carne de somon „vopsită“ să o vândă la preţul corect, eventual „nevopsită“, adică mai curată.

Asociaţia Pro Consumatori (APC) a achiziţionat 21 tipuri de semipreparate din peşte şi fructe de mare în vederea realizării unui studiu privind calitatea acestora.

1. Analiza ingredientelor folosite

Ingredientele regăsite în compoziţia semipreparatelor din peşte şi fructe de mare pane analizate sunt următoarele: fileuri de cod Alaska Pollack, peşte oceanic, creveţi Litopenaeus vannamei, fileuri somon, carne tocată şi gătită de calamari, cod Polor Pacific, fileuri de colin de Alaska, inele de calamari, făină de grâu/orez/ovăz, ulei de floarea soarelui, ulei de rapiţă, apă, zahăr, drojdie, pesmet, amestecuri de făinuri, seminţe, fibră de mazăre, pudră de muştar, proteină din mazăre, proteină din soia, aroma de crab, albuş de ou, amidon din cartofi, amidon din orez, amidon din porumb, amidon din tapioca, amidon de grâu, praf de paprika, praf de curcuma, albuş de ouă praf, amestec de condiment, ceapă, usturoi, mărar, boia de ardei, pudră de muştar, proteine din mazăre, dextroză.

Specialiştii au constatat că:

•    La un sfert din produsele analizate nu se cunoaşte specia de la care provine carnea de peşte.
•    Cantitatea de fructe de mare din semipreparatele  de acest tip nu depăşeşte 40%.
•    Cantitatea de peşte din semipreparatele pe bază de peşte pane variază între 22% şi 65%.
•    Surimi cu 25% carne de peşte şi 8 aditivi din care trei potenţiatori de gust şi trei coloranţi, respectiv carmin, capsantina şi dioxid de titan.
•    86% din produsele analizate conţin amidon din cartofi.

2. Analiza informaţiilor nutriţionale

Peştele este considerat unul dintre cele mai valoroase produse alimentare, datorită potenţialului său nutritiv şi calităţilor gustative deosebite. De asemenea, este uşor digerabil (coeficientul de digestibilitate este de circa 97%). Similar peştelui, fructele de mare sunt foarte căutate pentru caracterul dietetic al cărnii (valoare energetică scăzută) şi conţinut deosebit de mare de minerale, îndeosebi zinc, seleniu etc.

Faţă de peştele şi fructele de mare proaspete, cantitatea de nutrienţi din aceste semipreparate este foarte mică, după cum urmează: proteine între 8 şi 13,8 grame/100 grame produs; grăsimi între 3,8 g şi 9 grame/100 grame produs, cantitate influenţată şi de adaosurile proteice de origine vegetală, dar atenţie, în aceaste cantităţi de grăsimi se regăsesc şi grăsimile vegetale din uleiurile vegetale folosite la realizarea semipreparatului.

De asemenea, trebuie avut în vedere ca aceste produse conţin sare între 0,87 grame şi 1,8 grame/100grame produs.

3. Identificarea substanţelor chimice şi a aditivilor alimentari utilizaţi

În cele 21 de produse analizate s-au identificat următoarele categorii de aditivi alimentari, după cum urmează: glutamat monosodic, fosfat de sodiu, ascorbat de sodium, citrat de sodiu, difosfaţi, guma guar, carbonat de sodiu, fosfat tricalcic, mono şi digliceride ale acizilor graşi, trifosfaţi de sodium, gumă xantan, acid citric, benzoat de sodiu, acid ascorbic, riboflavin, sorbitol, coşenilă, inozinat disodic, guanilat disodic, dioxid de titan şi capsantină.

În ceea ce priveşte prezenţa aditivilor de mai sus în produsele analizate, situaţia se prezintă astfel:

•    24% din produsele analizate conţin glutamat monosodic.
•    10% din produsele analizate conţin, în acelaşi timp, benzoat de sodiu şi acid ascorbic.

Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacţie cu acidul ascorbic, generează benzen, substanţă toxică cancerigenă. Benzoatul de sodiu poate produce reacţii alergice, hiperactivitate şi lipsă de concentrare la copii (ADHD).

•    Mai mult de jumătate din produsele analizate conţin aditivi alimentari, între 2 şi 10 aditivi.
•    Semipreparatele pe bază de fructe de mare conţin între 7 şi 10 aditivi.

•   E 120 – Carminul este un colorant roşu strălucitor produs din insecte, coşenile, specie de gândac din America de Sud, uscate şi  zdrobite. Carminul nu este recomandat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Poate produce astm, alergii şi rinite.

•   E171 – Dioxid de titan, colorant artificial. Din studiile efectuate pe animale, s-a observat faptul că E171 ar provoca diferite leziuni la nivelul aparatului cardiovascular, dar şi la nivelul ficatului. De asemenea, s-au observat modificări şi la nivelul splinei şi rinichilor, dar şi sistemului imunitar. Dioxidul de titan sau E171 a fost clasificat de Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului ca posibil cancerigen pentru oameni. În Germania, acest aditiv alimentar a fost interzis.

•   E300 – Acidul ascorbic este un agent antioxidant obţinut din glucoză şi care, în cantităţi mari, poate produce diaree, atacă smalţul dinţilor şi duce la formarea calculilor la rinichi.

•   E330 – Acidul citric este un agent de reglare a acidităţii. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor.  Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.

•   E331 – Citraţii de sodiu (săruri de sodiu ale acidului citric) sunt folosiţi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare, ca antioxidanţi, conservanţi sau arome, produce efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie greoaie etc.

•   E412 – Guma de guar este o polizaharidă folosită în industria alimentară ca stabilizator, emulgator şi agent de îngroşare. Poate provoca greaţă, flatulenţă şi crampe.

•   E415 – Guma xantan este produsă prin fermentarea glucozei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, flatulenţă, diaree, crampe abdominale şi scăderea glicemiei.

•   E 420 – Sorbitolul este un îndulcitor artificial care poate cauza tulburări gastrice şi flatulenţă. Copiii nu trebuie să consume alimente care conţin acest aditiv.

•   E450 – Difosfat disodic este un emulgator care poate provoca reacţii alergice, tulburări de tranzit intestinal şi modifică echilibrul calciu-fosfor din organism.

•   E471 – Mono şi digliceride ale acizilor graşi. Aditivii E471 conţin amestecuri de mono- di-esteri de glicerină ai acizilor graşi prezenţi în uleiuri şi grăsimi alimentare. Mai pot conţine şi mici cantităţi de acizi graşi liberi şi glicerină. Aditivul este un emulgator, deci rolul său principal este de a forma şi de a stabiliza emulsiile prin scăderea tensiunii superficiale dintre cele două faze lichide nemiscibile.

•   E621 – Monoglutamatul de sodiu este un potenţiator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului. Nu trebuie consumat de femeile însărcinate, copii, hipoglicemici, bătrâni sau cardiaci.

•   E627 – Guanilat disodic sau guanilat de sodiu este un corector de gust, care nu este sigur pentru copii; trebuie evitat de către persoanele cu astm şi gută.

•   E631 – Inozinat disodic este un corector de gust obţinut din carne sau peşte, poate declanşa reacţii alergice.
   

Mari probleme ale consumatorilor de peşte sunt legate şi de practicile ilicite ale celor implicaţi în producţia şi comerţul cu peşte. Chiar şi în statele dezvoltate se apreciază că la sortimentele scumpe (fructe de mare, peşte scump) se practică etichetarea înşelătoare (mislabelling), fraudă care aduce bani mulţi de la snobii care nu au habar despre ceea ce li se aduce pe farfurie.

Icrele negre şi cele roşii, somonul „sălbatic“, batogul de morun sunt frecvent falsificate. Chiar şi fileurile de la speciile comune sunt glasate excesiv pentru a adăuga apă cât mai multă la cântar; se practică  tot mai mult şi injectarea ţesuturilor cu substanţe care reţin apă multă, încât majoritatea consumatorilor au avut experienţe dezolante cu înjumătăţirea cantităţii de peşte după decongelare.