Vertij, ameţeală – cauze, diagnostic şi tratament

În câteva clipe, ne fuge pământul de sub picioare. Lumea îşi pierde conturul şi culorile se amestecă. Panica se instalează pe loc, apare senzaţia că realitatea ne scapă de sub control. Iată un simptom cu care se confruntă mulţi oameni.

Dr. Ioana Alexandra Vodă medic primar ORL la Clinica NOVA ORL, membru al Societăţii Internaţionale de Otoneurologie din Paris, ne lămureşte în privinţa simptomelor frecvente legate de ameţeală şi a celui mai grav dintre cazuri, vertijul.
 
CSÎD: Uneori oamenii se plâng că au stări inexplicabile de pierdere a echilibrului, respectiv ameţeli. Care sunt cauzele acestor probleme de echilibru?

Ameţeala nu este însă o boală, ci efectul unor alte disfuncţionalităţi ale organismului, de natură senzorială. Ameţeala poate să apăra pe fond de oboseală, stres, scăderea glicemiei, la orice vârstă şi în orice moment al zilei.

Recomandări

Formula matematică a iubirii eterne

De ce nu e bine să dormi mai mult de 9 ore

Ea poate fi cauzată de afecţiuni că anemia, tensiunea oscilantă, diabetul zaharat sau bolile febrile, dar şi de suprasolicitari nervoase, cure de slăbire, atacuri de panică etc.

Tot o formă de dezechilibru este şi instabilitatea, care se manifestă printr-o senzaţie de plutire, de pierdere a direcţiei, care apare frecvent fără motiv. Se întâlneşte în unele boli ale urechii interne şi este declanşată de dezorganizarea cristalelor de carbonat de calciu (sindromul otolitic). Aceşti mici otoliti nu mai informează corect creierul despre poziţia capului şi a gâtului şi nici despre mişcările acestora. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul unor boli ale coloanei vertebrale (scolioze, spondiloze), boli osteoarticulare (artroze de genunchi) sau în afecţiuni grave – tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale.

Răul de mişcare este, şi el, o senzaţie de ameţeală şi instabilitate, asociată cu greaţă sau chiar vomă, în cazul în care pacientul merge cu maşină, pe curbe (cel mai frecvent nu pe locul şoferului, ci alături sau în spate), cu vaporul sau barcă, ori dacă se da în leagăn sau alte mecanisme în mişcare.

În sfârşit, vertijul este o iluzie de rotaţie a corpului şi a obiectelor din jur. În majoritatea cazurilor, el este însoţit de stări de vomă şi transpiraţii reci. Vertijul poate surveni şi când ne dăm în carusel, dar dacă apare fără o cauza anume, poate sugera o afecţiune a aparatului vestibular, cauzată de viroze ori infecţii, sau chiar probleme mult mai grave.

Între aceste probleme de echilibru este o mare diferenţă, pentru că şi tratamentul lor este diferit. Aş vrea să dezbatem cu predilecţie problemă vertijului, care este de departe cea mai gravă dintre afecţiunile amintite, deoarece afectează negativ calitatea vieţii şi devine invalidant pentru pacient, care capătă o anxietate ce îi influenţează întreagă activitate.

CSÎD: Să înţelegem că vertijul este cauzat de probleme mai grave?

Vertijul se poate declanşa din mai multe cauze. Pe primul loc se află traumatismele craniene. Persoanele care au suferit o lovitură puternică la nivelul capului pot dezvoltă o leziune temporară sau permanenţă a urechii interne, care determină tulburări de echilibru.

Şi infecţiile virale cantonate la nivelul urechii interne pot cauza vertij, iar infecţiile bacteriene severe pot să ducă la tulburări de echilibru, inflamaţii ale nervului vestibular, cu ameţeli şi vertijuri rotatorii de lungă durată (zile), cu greţuri, vărsături şi instabilitate prelungită.

Boală Meniere poate da, şi ea, vertij. Această afecţiune creează o hiperpresiune la nivelul structurilor urechii interne – atât de echilibru, cât şi de auz, fiind caracterizată de triadă vertij (mare, rotator, de lungă durată, cu greaţă, vărsături, stare intensă de rău general), zgomote în urechi (tinitus sau acufene) şi scădere progresivă a auzului (hipoacuzie neurosenzoriala), 10-15% dintre pacienţi suferind de hipoacuzii severe.
Boală Meniere este o afecţiune evolutivă, invalidantă, ce poate duce la scădere mare de auz, cu ameţeli ce nu pot fi tratate, deseori persoanele afectate fiind pensionate anticipat. În boală Meniere putem întâlni crize vertiginoase periodice, a căror frecvenţă poate varia de la una pe an, la una pe zi.
Tratamentul medicamentos este unul de fond, de întreţinere, fiind eficient numai în crize.

Vertijul paroxistic poziţional benign poate fi declanşat de o mişcare bruscă a capului. Cu un diagnostic corect, poate fi vindecat prin câteva manevre de repoziţionare fără medicamente.

Şi ischemia poate provoca vertij. În acest  caz, apăr şi simptome neurologice. În cazul infarctelor sau accidentelor ischemice pe nervul vestibular, poate apărea moartea nervului vestibular (diagnostic numit neuronita vestibulară) – un vertij rotator, care durează zile întregi, cu instabilitate totală, însoţit de greaţă şi vărsături.

Medicamentele, în special antibioticele (streptomicină, kanamicină, gentamicina injectabilă), pot deteriora permanent sistemul vestibular, dacă sunt utilizate în doze mari, pe termen lung sau dacă dozajul este greşit. Şi aspirina, cafeină, alcoolul, nicotină sau drogurile pot provocă dezechilibre temporare la nivelul urechii interne.

Vertijurile de origine centrală pot fi cauzate de tulburări de coordonare şi de tonus: mişcări sacadate, tremor cauzat de Parkinson, vedere dublă, dureri de cap, parestezii (furnicături în membre sau muşchi). În acest caz, sunt necesare investigaţii complexe, examene neurologice şi RMN cerebral.

CSÎD: Având atât de multe cauze declanşatoare, cum se face diagnosticarea?

Diagnosticul nu se face cu uşurinţă, iar de multe ori, pacientul primeşte tratamente greşite, din cauza unor diagnostice
eronate! Pentru diagnosticare, la Clinica Nova efectuăm ţeste performanţe, cu aparatură specializată. Din păcate, în toată ţara există doar două laboratoare de diagnostic!

Pacienţii cu tulburări de echilibru sunt supuşi unui examen clinic complex, care ajută la identificarea precisă a cauzei şi a modalităţii de tratament. Pacienţii ne descriu senzaţiile pe care le percep (tipul ameţelii, durată, modul de debut), iar în funcţie de datele obţinute în urmă anamnezei, alegem testele la care vor fi supuşi. În scopul evaluării echilibrului utilizăm Posturograful dinamic Multitest Equilibre – un aparat care are o platformă cu  senzori de presiune ce depistează mişcările centrului de greutate al pacientului, acesta fiind supus simultan la diferiţi stimuli care-i provoacă senzaţii de rotire, oprire bruscă etc. – în funcţie de problemă de care suferă.
Informaţiile sunt analizate şi interpretate de un computer specializat. În urmă acestor analize este identificat tipul dezechilibrului: tulburări vestibulare, vizuale, somatice sau mixte. Pacientul este supus şi unei serii de ţeste vestibulare, care oferă medicului specialist informaţii preţioase.

În funcţie de rezultate, medicul va stabili diagnosticul şi tipul tratamentului ori va îndruma pacientul către specialitatea medicală corespunzătoare afectării lui (neurologie, oftalmologie, ortopedie).

CSÎD: Ce înseamnă reeducarea vestibulară?

Toate patologiile despre care am vorbit necesită şedinţe de reeducare, de compensare a echilibrului cu cealaltă ureche sănătoasă. De regulă, pacientul merge la medicul de familie, la neurolog, la neurochirurg, face investigaţii costisitoare şi nu de puţine ori primeşte tratamente greşite, cu medicamente toxice, care îi încetinesc recuperarea.

Greşeala, în acest caz, este faptul că medicamentele acţionează bilateral (atât pe urechea bolnavă, cât şi pe cea sănătoasă), ceea ce duce în timp la disfuncţii ale ambelor sisteme interne de echilibru, de multe ori iremediabile.

CSÎD: În cele mai multe cazuri, problemele de echilibru pot fi rezolvate prin câteva şedinţe de reeducare vestibulară. Cum facem acest lucru?

Dacă o ureche este bolnavă, încercam s-o vindecăm. Dacă echilibrul este compromis de o cauza obiectivă, care nu poate fi tratată medical, atunci intervenim cu această aparatură complexă. Practic, învăţam creierul să funcţioneze fără a luă în calcul parametrii eronaţi, rezultatul fiind menţinerea în echilibru a pacientului.

Recuperarea posibilităţii de deplasare a bolnavului este foarte importantă, pentru că toate cazurile de vertij, instabilitate sau rău de mişcare reprezintă handicapuri majore. Imposibilitatea deplasării bolnavului de unul singur, fără însoţitor, frică de cădere pe stradă, cu riscul unor traumatisme periculoase, fac că reeducarea funcţiei echilibrului să reprezinte un obiectiv major, indispensabil în luptă cu aceste probleme grave.

Pentru răul de mişcare se fac câteva şedinţe optocinetice de reeducare, se recomanda o medicaţie specifică, iar recuperarea pacientului este foarte rapidă.

În cazul vertijului cauzat de ischemie, după tratamentul medical recomandat în criză, cu numai cinci şedinţe de reeducare a urechii sănătoase, imediat după criză (în primele 24-36-72 ore), se poate face o recuperare durabilă.

Cu persoanele vârstnice, care suferă de presbivestibulie, se lucrează interdisciplinar – o dată cu reeducarea vestibulară, se încearcă şi ajustarea problemelor oftalmologice, neurologice, reumatologice şi geriatrice. Preocuparea noastră este să-i redăm pacientului cu probleme de echilibru autonomia, independenţa şi siguranţa de şine.

CSÎD: Care este durata tratamentului?

În funcţie de diagnostic şi de gradul afectării, se fac între 5 şi 10 şedinţe de reeducare, evoluţia pacientului fiind monitorizată permanent. Durată unei şedinţe de reeducare este de 30 de minute, fiind necesare două-trei şedinţe pe săptămână.

CSÎD: Cât costă diagnosticarea şi reeducarea vestibulară?

O testare completă costă 300 de lei, dar rareori este nevoie de toate testele. Apoi, fiecare şedinţa de reeducare costă 50 de lei. Pacienţii care au beneficiat deja de serviciile noastre au declarat că nu este un preţ „ameţitor”, iar eficienţa raportului cost-beneficii este inestimabilă!