A naibii de sexy pe tocuri!

Nimic nu o poate face pe Betsy Taylor să renunţe la fetişul ei pentru pantofi – nici măcar atunci când moare şi se trezeşte în poziţia de nouă Regină a Vampirilor nu renunţă. Dar să fii conducătorul vampirilor nu e atât de grozav pe cât se crede – tot ai facturi de plătit. Iar Betsy e hotărâtă să trăiască pe cât de normal posibil, chiar dacă asta înseamnă să-şi caute un job. Peripeţiile se ţin lanţ…

Pasiunea pentru pantofi n-are moarte

Înainte să fiu concediată, am fost secretară. Iar în clipa aceea eram şomeră, doar dacă nu puneţi la socoteală jobul ăla de regină a vampirilor, pe care eu, categoric, nu îl pun, mai ales că nu valorează nimic. În plus, în majoritatea zilelor mă îndoiam că eu eram regina. Categoric, ceilalţi vampiri cu care mă intersectam în ultima vreme nu erau de aceeaşi părere… M-am apropiat de raionul de pantofi, ca un porumbel alb care se întoarce acasă. Pantofi, pantofi peste tot! Ah, dragi pantofi. Eu chiar cred că poţi evalua nivelul unei civilizaţii uitându-te la încălţămintea oamenilor.

Recomandări

Repere esenţiale pentru o femeie împlinită

10 sfaturi pentru o viaţă extraordinară

Să bei sânge pare sexy

Iată-mă cu un cleşte de rufe pe nas şi mănuşi din cauciuc pe mâini şi, în timp ce mă gândeam la modelele de primăvară de la Ferragamo, am frecat baia, fără să dau afară sângele pe care îl băusem cu 3 ore în urmă. Donatorul fusese un hoţ de maşini prietenos, care cotrobăia printr-un Pontiac Firebird când am dat peste el. După ce am luat ce aveam nevoie, i-am chemat un taxi; era suficient că eu eram un fel de ţipar cu picioare, dar nu aveam de gând să fiu părtaşă la furt.

Brunet cu ochii unui diavol

Stătea lângă copacul pe care îl făcusem din ghete Liberty, cu braţele încrucişate pe piept şi cu un rânjet dezaprobator. Ca întotdeauna când îl vedeam, inima mea de vampir se făcea mică. Ce ironie: a trebuit să mor ca să întâlnesc pe cineva cu adevărat impresionant şi s-a dovedit că nu puteam să-l sufăr. Era îmbrăcat în pantaloni negri din bumbac, o cămaşă albastru-închis şi pantofi fără şosete. Avea o jachetă neagră din piele întoarsă, ca a lui Kenneth Cole. Ca de obicei, farmecul lui era ca un val puternic.

Lectura favorită

Toate preferatele mele – seria Little House, toate lucrările lui Pat Conroy, seria erotică a Emmei Holly şi colecţia mea de cărţi de gătit – deveniseră nefolositoare pentru mine. Mai mult decât nefolositoare… mă făceau să mă simt prost. Îmi plăceau Beach Music şi The Prince of Tides, nu doar pentru că Pat Conroy putea să scrie al naibii de bine, ci şi pentru că avea sufletul unui bucătar-şef. Omul putea să facă un sendviş cu roşii să pară un orgasm atunci când îl mâncai. Iar zilele în care eu puteam mânca aşa ceva erau departe.

“Nici moartă, nici angajată” de Maryjanice Davidson, Editura Nemira, 280 pag., 21 lei