M-am născut anxioasă. Cel puţin mă simt aşa de când mă ştiu. Mama obişnuia să se îngrijoreze din orice, vedea pericole la tot pasul şi îi era permanent teamă de orice. Probabil de la ea am învăţat acest comportament. Dar oare de ce fratele meu n-a importat nimic din toată angoasa ei?
Am fost un copil exemplu, ascultător, dar nehotărât, timid şi educat, retras, dar pregătit, posesoarea unei colecţii impresionante de fobii, care mai de care mai stranii şi mai înfricoşătoare: frica de a fi în public, nu mai zic de cea de vorbit în public, frica de moarte, frica de penibil, de eşec, frica de a nu înnebuni.
Dar frica cea mai mare era chiar de băieţi! În faţa lor, simţeam că mor, mă luau căldurile şi frigurile, îmi transpirau până şi palmele, iar un tremur de necontrolat mă stăpânea instantaneu. Parcă nici aerul nu îmi mai ajungea, parcă şi gura mi se usca şi capul parcă-mi exploda… Oribil!
Până-ntr-o zi, când am înţeles că eu sunt autoarea proprie-mi anxietăţi şi numai eu deţin puterea de a o înlătura. Chiar dacă m-am născut cu această predispoziţie către îngrijorare, singură am exacerbat-o, pierzând complet controlul. Si ziua aceea a însemnat sfârşitul tensiunii şi începutul eliberării!
Mecanismele anxietăţii
Ne-am obişnuit să considerăm emoţiile ca fiind nişte manifestări ale psihicului nostru, unele pozitive, altele negative, pe care unii le controlează mai mult sau mai puţin, iar alţii le lasă libere, le exteriorizează.
Dar emoţiile anxioase, fie că vă vine să credeţi sau nu, reprezintă aspecte pozitive, necesare supravieţuirii. Anxietatea este o mobilizare exagerată a energiei psihice şi face parte din reacţiile emoţionale fundamentale ale omului, iar la temelia ei se află teama.
Pentru că tot ceea ce numim comportament anxios este învăţat, nu înnăscut. Deci poate fi corectat! Cea mai frecventă cauză de anxietate este incapacitatea individului de a face faţă factorilor care generează stres, nesiguranţă, incertitudine, neîmplinire. Asemănător durerii, anxietatea poate fi un semnal care avertizează că organismul este suprasolicitat.
Psihoterapiile centrate pe soluţii de scurtă durată sunt eficiente. În cadrul acestora, se învaţă controlul respiraţiei, relaxarea musculară progresivă, precum şi schimbarea schemelor defectuoase de gândire, a credinţelor şi a comportamentelor care declanşează anxietatea. Scopul principal al terapiei este reabilitarea imaginii de sine.