Ce obiecte ciudate înghit animalele de companie şi când ne adresăm medicului veterinar

Autor: Dr. Constantin Ifteme

• Medic veterinar
• Centrul de Endoscopie şi Chirurgie Minim Invazivă Veterinară

Subiectul de azi este unul mereu de actualitate. Nu cred că există „părinte” de căţel, pisică sau dihor care să nu fi trecut măcar o dată printr-o astfel de experienţă emoţionantă când companionul a ingerat un obiect care nu este tocmai comestibil sau digerabil.

Recomandări

Mituri despre pisici, comportamente ciudate, pericolul bobiţelor colorate sau la vrac şi riscul de infecţie cu…

Animalele se bucură de o lume fără oameni, în pandemia de coronavirus. GALERIE FOTO

Eu nu aş da vina în totalitate pe săracele patrupede, pentru că nu merg ele la măcelărie să îşi cumpere oase sau la magazin să cumpere jucării, iar şosetele folosite lăsate la întâmplare prin casă au pentru ele au miros şi gust bun, din păcate.

Aş vrea să structurez puţin categoriile de corpuri străine care pot fi înghiţite, unde se pot bloca ele pe tractul digestiv, ce ar trebui făcut, care sunt soluţiile cele mai bune în funcţie de corpul străin ingerat.

Oase

Foarte mulţi proprietari de căţei încă mai cred că oasele ar trebui să facă parte din alimentaţia lor şi dau cu bună ştiinţă atât oase de pui, vită sau porc, motivând tot felul de folclorisme. Nu ar fi o problemă atunci când dai oase doar câinelui tău, dar cunosc multe situaţii când oasele în loc să fie puse în coşul de gunoi sunt aruncate de pe balcon sau împrăştiate prin parcuri, persoanele care fac acest lucru motivând iubirea pentru patrupezi.

Adevărul e că oasele nu au nicio valoare nutritivă pentru bietele animale, oseina nefiind o proteină greu digerabilă. Într-adevăr, au un rol important pentru curăţarea dinţilor, dar şi aici trebuie avută mare atenţie.

Recomand ca oasele să fie de vită şi foarte mari, ca să nu poată fi înghiţite, administrate în stare crudă, fără a fi fierte, cu ceva carne şi cartilagii pe ele, iar după ce au terminat de ros carnea şi cartilagiile şi osul rămâne curat, acesta trebuie luat şi aruncat.

În video de mai jos este Buster, un biet căţel de 8 luni care a înfulecat o bucată de carne de pui încinsă pe grătar, cu tot cu os. Un caz extrem de complicat!

Dacă facem o paralelă şi ne uităm la animalele sălbatice, vedem că după ce prada a fost vânată şi participă la „ospăţ” toate carnasierele, în ordinea ierarhică, de la lei la hiene, rămâne acel schelet cu toate oasele golite de carne, fără ca oasele să fie atinse.

Cele mai multe probleme pe care le pot cauza oasele sunt blocajele la nivel esofagian, care într-adevăr sunt cea mai mare complicaţie pe care o poate genera un corp străin. Zona este foarte dificil de abordat chirurgical, esofagul fiind un organ care trece prin apropierea inimii şi a plămânilor, loc unde de altfel se blochează şi oasele.

În video de mai jos este Bianca, pisicuţa British Shorthair care a crezut că oasele de pui sunt mai gustoase decât pliculeţele cu hrană umedă. Însă unul dintre osişoare i-a rămas blocat în esofag, motiv pentru care părinţii ei au adus-o de urgenţă la noi. Operaţia reuşită, pacient fericit!

Când ne întâlnim cu astfel de situaţii, timpul de la momentul blocajului şi până ajungem la medicul veterinar este foarte important – cu cât osul stă mai mult în esofag, cu atât misiunea de a fi îndepărtat este şi mai grea, iar riscul de a perfora esofagul şi de a se produce mediastinita creşte de la o oră la alta.

Prima investigaţie care ar trebui efectuată este radiografia, prin care se va confirma prezenţa corpului străin, iar mai apoi indicaţia „gold standard” pentru astfel de corpi străini ar fi esofagoscopia intervenţională (endoscopia) cu rol de a mobiliza osul atât către stomac sau de a fi extras prin cavitatea bucală. Dacă osul va fi împins în stomac, acesta va fi înmuiat de sucul gastric şi va efectua întregul pasaj digestiv.

În cazul oaselor care au ajuns în stomac sau în intestin, ele de cele mai multe ori pot produce indigestii, constipaţii, iar tratamentul în 99% din cazuri este conservativ.

Oasele trecute de esofag şi ajunse în stomac nu sunt considerate corpi străini şi nu fac obiectul vreunei intervenţii chirurgicale sau endoscopice, doar în cazul în care cantitatea de oase ingerată este foarte mare sau oasele sunt foarte mari şi pot produce leziuni la nivelul peretelui gastric.

Jucării

Sunt o altă categorie de corpi străini cu care ne întâlnim foarte des în practica curentă atât la câini, cât şi la pisici sau dihori. Înainte de a cumpăra o jucărie companionului, trebuie să avem în vedere ca aceasta să nu poată fi înghiţită – de exemplu, dacă avem un Labrador, nu o să-i cumpărăm o minge cât una de tenis de câmp sau de masă, ci o minge cât una de handbal sau de fotbal, deci jucăriile trebuie proporţionate în funcţie de talia animalului.

În video de mai jos îl vedem pe Labradorul Isco, care a înlocuit bobiţele de la prânz cu un pui de jucărie, extras prin intervenţie endoscopică, o procedură minim invazivă.

În cazul pisicilor, mare atenţie la jucăriile mici din cauciuc, cu ventuze, oferite prin supermarketuri ca bonus. Noi în clinică am reuşit să strângem mai toată colecţia de ştrumfi recoltată din stomacurile şi intestinele pisicilor.

Jucăriile de pluş sau din material textil pot fi rupte foarte uşor şi apoi înghiţite şi pot produce neplăceri companionilor noştri, prin blocarea lor la nivel intestinal.

Recomand pentru câini jucării profesionale din cauciuc dur, care au un rol foarte bun şi în igiena dentară, iar pentru pisici şi dihori recomandăm şoricei de jucărie, undiţe cu peştişor sau jucării din pluş mai mari de 10 centimetri.

Colecţia de jucării pe care le găsim în burtici este impresionantă. Mai jos, un pinguin!

Ce facem dacă companionul nostru înghite un astfel de obiect?

Dacă ajungem în câteva ore la medicul veterinar de la momentul păţaniei, de cele mai multe ori obiectele străine pot fi eliminate prin provocarea vomei, aceasta fiind cea mai fericită situaţie.

În video de mai jos îl vedem pe Ronny, care a înghiţit fără să ezite 3 şosete.Trist că nu a mai încăput şi a 4-a, a decis să protesteze şi să nu mai mănânce. Din păcate pentru el, disputa creată în familia lui, şi anume că cineva ar fura şosetele tatălui, l-a adus la noi in vizită, unde a fost nevoit să îşi închirieze un loc în vitrina noastră cu „accesorii de iarnă”.

Dacă momentul ingestiei jucăriei trece neobservat şi pacientul începe să prezinte simptomatologie de vomă, trebuie mers cât mai urgent la medicul veterinar. Până să hotărâm ce intervenţie este necesară, avem nevoie de o confirmare, diagnostic imagistic – recomandăm să se efectueze atât examen radiologic, cât şi ecografic – iar după ce corpul străin a fost identificat şi localizat, se va decide protocolul terapeutic.

Dacă corpul străin încă se află în stomac sau în prima parte a intestinului subţire, se indică examenul endoscopic ca primă opţiune, iar dacă corpul străin s-a blocat într-o zonă imposibilă accesului endoscopic, se pot combina chirurgia clasică cu endoscopia, prin efectuarea unei minilaparatorii exploratorii (deschiderea chirurgicală a abdomenului) cu identificarea corpului străin, care va fi mobilizat retrograd către stomac şi mai apoi extras endoscopic.

Sunt situaţii în care această procedură este imposibil de efectuat, în special atunci când corpii străini stagnează foarte mult şi produc alterări la nivelul peretelui intestinal, fiind necesară secţionarea intestinului sau chiar îndepărtarea unei porţiuni de intestin.

Obiecte metalice

Acestea sunt reprezentate de ace de cusut, ace de pescuit, pioneze, cuie, şuruburi, bijuterii, veselă (linguriţe , furculiţe etc.). Principalii „suspecţi” sunt felinele şi păsările – pisicile sunt înnebunite după acele de cusut cu aţă, păsările au afinitate pentru orice bucăţică de metal şi bijuterii care sclipesc.

Într-adevăr, la căţei întâlnim mai rar astfel de situaţii, dar nici ei nu sunt excluşi din lista suspecţilor când e vorba de înghiţit corpuri străine, chiar şi metalice. În cazul corpilor străini metalici trebuie avută mare grijă, deoarece pot perfora tractul digestiv şi pot produce complicaţii majore, cum ar fi peritonita sau mediastinita.

În astfel de situaţii, dacă vorbim de corpi străini tăioşi, este contraindicată provocarea vomei, procedurile de extragere a corpilor străini fiind cele endoscopice sau chirurgicale.

Obiecte din material lemnos

Acestea sunt pe gustul căţeilor, mai ales lemnele găsite prin parcuri, sâmburii de fructe (piersică, caise, mango, avocado etc.), diferite componente de mobilier roase de prin casă, care pot provoca probleme importante, inclusiv perforarea tractului digestiv.

Indicaţia este aceeaşi – să vă îndreptaţi către medicul veterinar, care va stabili atât protocolul de diagnostic imagistic, cât şi pe cel terapeutic.

În video de mai jos avem un căţeluş care a furat startul caiselor anul acesta.

Obiectele din plastic

Din păcate, le regăsim la mai toate speciile de animale, începând de la câini, pisici, păsări de colivie, animale de fermă, animale sălbatice, animale acvatice, aşa că marea vină este a noastră, a celor care, pe lângă că nu ne protejăm propriul companion, mai poluăm şi mediul aruncând sau lăsând la întâmplare deşeuri din plastic.

Corpii străini din plastic se acumulează la nivelul stomacului formând adevărate bezoare (agregat de substanţe nedigestibile care stagnează în tubul digestive).

Aceşti corpi străini uriaşi rămân blocaţi în cavitatea gastrică, provocând leziuni foarte grave care pot duce chiar la moartea animalului. Am fost martorul unei intervenţii endoscopice la o Orcă (Balenă Ucigaşă) unde a fost extras un bezoar de 80 de kilograme!

În video de mai jos este o pisicuţă curioasă, cum altfel, care a înghiţit un ştrumf de plastic.

Corpi străini din sticlă

Într-adevăr, sunt mai rar întâlniţi în cazuistica noastră, dar i-am menţionat pentru că de cele mai multe ori când am avut un astfel de caz a fost în urma spargerii unui borcan de miere, dulceaţă, zacuscă sau farfurie cu friptură, iar bietul căţel a fost prin preajmă şi a crezut că dulceaţa sau friptura se serveşte pe pat de sticlă.

Din fericire, chiar dacă aceşti corpi străini sunt tăioşi, pot fi extraşi endoscopic dacă pacienţii ajung în câteva ore de la momentul accidentului.

Pietre

Acestea sunt considerate de căţei obiecte de joacă, le cară, fac aport cu ele, le rod, dar câteodată le mai şi înghit, iar în funcţie de dimensiunea pietrei, aceasta poate provoca neplăceri.

Recomandarea este de efectuare a unei radiografii, iar în urma acesteia medicul veterinar va hotărî dacă pacientul este candidat de intervenţie endoscopică sau chirurgicală, sau se poate aştepta ca piatra să efectueze pasajul traseului digestiv şi să fie eliminată în mod natural.

Sfatul medicului veterinar

În concluzie, chiar dacă lucrurile par simple, banalii corpi străini pot produce adevărate probleme care complică viaţa companionilor noştri. Ca sfaturi, trebuie înţeles că timpul de reacţie este foarte important – cu cât se acţionează mai repede, cu atât intervenţia medicală este mai uşoară.

Examenele imagistice sunt foarte importante!

Nu recomand să se provoace voma „la domiciliu” cu tot felul soluţii împământenite din folclor, cum ar fi: apă cu sare, ulei, albuş de ou sau apă oxigenată.

De asemenea, nu este recomandată administrarea de laxative în cazul corpilor străini, deoarece nu fac decât să accelereze tranzitul, iar corpul străin va pleca mai repede din stomac şi se va bloca într-o zonă unde doar prin intervenţie chirurgicală va mai putea fi extras.

Referitor la examene imagistice, recomand evitarea administrării de bariu pentru stabilirea diagnosticului de ingestie corp străin sau sindrom oclusiv. Sunt de ajuns examenul radiologic nativ şi examenul ecografic.