O piscină clasică, una supraterană, una gonflabilă – există variante pentru orice spaţiu. Dar indiferent de câţi metri cubi de apă vă permiteţi, trebuie să urmaţi reguli stricte ca să vă bălăciţi într-un mediu curat. Trecem în revistă paşii esenţiali care privesc igienizarea apei.
Piscina clasică se construieşte în pământ, într-un spaţiu generos.
Pe scurt, se escavează pământul, se nivelează, se toarnă beton. Apoi se leagă la sursa de apă şi la canalizare, se aplică hidroizolaţia şi apoi mozaicul. Ce simplu pare!
În realitate, construcţia durează aproximativ o săptămână. Mai rapid puteţi face o baie într-o piscină supraterană. Cele din lemn arată senzaţional. Dar există variante mari, gonflabile, construite pe structură metalică. Şi am lăsat la urmă piscinele mici, destinate copiilor. Acestea au cel mai accesibil preţ. Indiferent de tipul de piscină, copiii trebuie supravegheaţi non-stop, chiar dacă ştiu să înoate. Şi tot indiferent de tipul de piscină pe care îl aveţi, întreţinerea e meticuloasă.
Secretul este unul singur – întreţinerea regulată. Pe timpul nopţii spre exemplu, suprafaţa apei ar trebui acoperită cu o plasă. În felul acesta, nu vor cădea multe insecte înecate, dar şi frunze şi alte reziduuri care sunt vehiculate de aer. Dacă nu aveţi o plasă mare, fixă, apa se curăţă cu o plasă ataşată unei bare telescopice. O dată pe săptămână în general apa se schimbă. Mai întâi goliţi bazinul, apoi se curăţă cu o soluţie clorinată toate suprafeţele din interiorul acestuia. Mare atenţie la piscinele clasice: curăţaţi căile pe unde intră şi iese apa, dar şi toate filtrele.
Depunerile de pe pardoseala bazinului se elimină cu un aspirator automat pentru piscine. Indiferent de materialul filtrant utilizat, filtrul piscinei necesită o curăţare periodică. Respectaţi întocmai instrucţiunile producătorului. Trebuie să ştiţi că o presiune crescută indicată de manometru este semn că e momentul să curăţaţi filtrul.
Apa din piscină se pierde prin evaporare, dar şi dacă săriţi. Aşadar va trebui completată la intervale regulate. La piscinele clasice, nivelul trebuie să fie în permanenţă deasupra părţii inferioare a skimmerelor, astfel încât să nu existe pericolul ca pompa de filtrare a piscinei să funcţioneze în gol.
PH-ul apei trebuie menţinut între 7,2 şi 7,6, adică uşor alcalin. Pentru a-l verifica puteţi utiliza un tester simplu cu tablete de testare. Un nivel optim al PH-ului face ca pastilele de clor introduse să fie eficiente. De clorinarea apei nu puteţi scăpa, chiar dacă nu vă place mirosul. Mirosul e dat de interacţiunea dintre compuşii chimici precum amoniacul şi nitrogenul şi cloraminele din apă. Dar după hiperclorinare veţi observa că mirosul neplăcut dispare şi apa va fi perfect curată.
Text: Ioana Georgescu