Babesioza este o infecţie care apare la câini, dar şi la alte specii de animale, cauzată de muşcătura unei căpuşe care elimină în organismul animalului un parazit numit Babesia. Simptomele acestei afecţiuni diferă în funcţie de subtipul de parazit, pentru că sunt mai multe, şi de modul în care reacţionează sistemul imunitar al animalului. Principalul simptom al babesiozei la câini este lipsa de energie, ca urmare a infectării celulelor roşii, care duce la anemie. Există însă şi alte simptome care pot sugera o infecţie cu acest parazit la câine.
Simptomele babesioziei pot fi uşoare, moderate sau severe, uneori chiar fatale, în funcţie de tipul de parazit care a cauzat infecţia. Iată care sunt cele mai comune semne că un câine ar putea avea babesioză:
În cazurile severe, câinii cu babesioză pot suferi disfuncţie multiplă de organe, care include plămânii, rinichii, sistemul nervos şi tractul gastrointestinal. De asemenea, există şi forme acute ale bolii, în care starea de sănătate a câinelui infectat este brusc afectată şi se agravează până în punctul în care ajunge în şoc septic şi moare.
Majoritatea cazurilor de babesioză sunt cauzate de muşcătura de căpuşă. De aceea, vremea caldă, propice dezvoltării căpuşelor, este un factor de risc în dezvoltarea babesiozei. De asemenea, infecţia este posibilă prin transfuzii de sânge infectat sau prin transmiterea de la un câine la altul, prin intermediul muşcăturilor.
Babesioza se poate transmite la pui, chiar înainte de naşterea acestora. Deşi pot fi afectaţi câini de toate vârstele, s-a demonstrate că acei câine cu vârste mai tinere sunt mai expuşi riscului de a suferi de o formă gravă de babesioză.
Diagnosticul de babesioză este destul de dificil de stabilit. Iniţial se vor face teste serologice pentru a identifica valoarea celulelor roşii şi a trombocitelor. Chiar dacă valorile acestora sunt scăzute, nu este un criteriu suficient pentru a confirma diagnosticul de babesioză.
De asemenea, se pot face teste de sânge pentru identificarea la microscop a parazitului, însă acesta nu este întotdeauna prezent în proba de sânge prelevată. Este recomandată prelevarea unei mostre de sânge dintr-o tăietură, rană, din ureche sau din unghie, unde sunt şanse mai mari ca parazitul să fie identificat.
Se pot face şi teste de sânge pentru depistarea anticorpilor la babesioză, deşi acestea nu au o rată de acurateţe foarte ridicată şi pot avea rezultate fals-negative.
De asemenea, se pot face teste pentru identificarea materialului genetic al parazitului, dar acestea au la rândul lor anumite limite şi nu sunt foarte accesibile.
De regulă, diagnosticul de babesioză la câine se bazează pe o combinaţie între testele de laborator şi simptomatologie.
Există mai multe variante de tratament pentru babesioză. Cel mai frecvent folosit medicament este imidocarb dipropionat, folosit în special în Statele Unite. Diminazenul aceturat este un alt medicament folosit în afara Statelor Unite. Ambele medicamente pot prezenta însă şi reacţii adverse, unele chiar severe.
O nouă combinaţie de medicamente, care include azitromicină şi atovaquonă, are rezultate promiţătoare, dar preţul este destul de ridicat. În cazurile severe de babesioză poate fi necesară inclusiv transfuzia de sânge.
Trebuie menţionat însă că aceste tratamente nu au scop curativ, ci doar de ameliorare a simptomelor. În majoritatea cazurilor, parazitul continuă să persiste în organismul caninelor şi poate cauza episoade sporadice de infecţie, mai ales când sistemul imunitar este slăbit sau câinele
Cea mai eficientă metodă de prevenire a babesiozei este limitarea timpului petrecut de câini în iarba înaltă, primăvara, unde se pot ascunde căpuşele. De asemenea, se recomandă verificarea zilnică a câinelui şi îndepărtarea în siguranţă a căpuşelor depistate – căpuşele trebuie „să se hrănească” între 24 şi 48 de ore pentru a elibera parazitul în sânge.
O altă măsură preventive constă în folosirea produselor speciale din farmaciile veterinare (picături) sau a zgărzilor anti-căpuşe. Există şi un vaccin disponibil în Europa şi care poate oferi protecţie în faţa anumitor tulpini ale parazitului, dar acesta nu este 100% eficient.