Lecţia de grădinărit: pomii se toaletează în orice anotimp

Credeţi că doar primăvara şi vara se toaletează pomii fructiferi? Nici vorbă. Ramurile neroditoare consumă resursele pomului şi acestea ar trebui tăiate imediat după ce apar. Acest fenomen e posibil şi în mijlocul verii.

Ramurile neroditoare înseamnă un fel de parazit al pomului. Aşadar, scăpaţi de ele indiferent că e primăvară, vară sau toamnă. Spre exemplu, tăierile din perioada verii încurajează, pentru anul următor, multiplicarea locurilor de unde vor putea apărea fructe.

Practic, însă, în orice anotimp un pom fructifer are nevoie de ajutor. Spre exemplu, tăierile din timpul toamnei cresc rezistenţa trunchiului. La începutul primăverii, puteţi să corectaţi forma, iar dacă fructele au apărut deja şi sunt excesiv de multe, reduceţi cantitatea prin tăiere. În felul acesta, pomul are mai multe şanse să susţină rodul.

Recomandări

Angajat sau propriul tău şef? Sfaturi utile pentru cei tentaţi să pornească o afacere

Cum pot fi educaţi căţeii?

Cum se taie crengile?

Principiul oricărei tăieri este unul singur. Un pom fructifer trebuie să aibă un trunchi puternic, cu ramuri secundare relativ egale. Ramurile superioare nu trebuie să le acopere pe cele inferioare, deoarece rodul va apărea doar în vârf. După ce plantaţi pomişorul, acesta se taie într-o formă de con. Astfel, nu veţi avea mari probleme cu toaleta ulterioară. Apropo de crengile care vor da rod, cele mai productive cresc ori orizontal ori în unghi de 45 de grade. Rar, crengile perfect verticale vor avea fructe.
Concluzia? Pomul trebuie să fie aerisit, echilibrat în privinţa dezvoltării crengilor. Şi în acest caz, mai puţin înseamnă mai bun. Cu cât pomul are mai puţine ramuri secundare, cu atât soarele va ajunge până la trunchi. Dacă lumina ajunge în toate zonele, atunci insectele vor accesa cu uşurinţă florile.

Se realizează astfel polenizarea încrucişată. Polenul dintr-o floare ajunge pe stigmatul celorlalte flori din pom sau din alt pom. În felul acesta, se măreşte rezistenţa pomului la mediul înconjurător şi, implicit, cresc şansele ca fructele să reziste în stare bună până la coacere. În plus, fructele produc anti-oxidanţi (folosiţi de metabolismele umane) ca măsură de protecţie la soare. Deci fructele cele mai bogate în antioxidanţi, deci cele mai bune din punct de vedere nutritiv, vor fi cele aflate în bătaia directă a soarelui.

Stropirea?

La ora actuală, puţine fructe care se comercializează nu au beneficiat de stropiri regulate în timpul anului. Acestea reduc paraziţii şi astfel cultura nu va fi compromisă. De asemenea, pot ţine chiar artificial florile, iar unele substanţe au rol de conservanţi încă de când fructul se află pe ramuri.

Dacă vreţi să vă stropiţi pomii din curte, întrebaţi în prealabil un inginer care sunt substanţele mai sigure pentru diferite soiuri şi care sunt concentraţiile corecte astfel încât să nu vă intoxicaţi de la fructe care, de fapt, ar trebui să fie un ajutor pentru sănătate. Se ştie că fructul ca atare, fără intervenţia omului este un complex perfect de antioxidanţi.
Cu ajutorul nechibzuit al omului (respectiv cu substanţe adăugate fără reguli), fructele devin din surse de antioxidanţi surse de pro-oxidanţi, adică de substanţe care sunt împotriva sănătăţii.

Cum se păstrează fructele?

Dacă deţineţi o grădină pe care alegeţi să nu o stropiţi, veţi avea producţie, în ciuda miturilor. Pot fi ţinute peste iarnă speciile tardive de mere, pere, dar şi gutuile. Acestea se culeg înainte de a fi perfect coapte, cu tot cu codiţă. Se păstrează peste iarnă în încăperi reci (beci, pod), dar unde aerul circulă.

În cazul beciurilor, ar trebui să puneţi un ventilator. Se aşează în lădiţe sau direct pe cartoane mai groase, fără să se atingă unele de altele. În felul acesta, se vor deshidrata într-un oarece procent pe măsură ce trec lunile, dar puteţi avea un măr ecologic, o pară, o gutuie şi în lunile martie-aprilie, anul următor culegerii.