Mituri despre pisici, comportamente ciudate, pericolul bobiţelor colorate sau la vrac şi riscul de infecţie cu noul coronavirus

Dacă aţi hotărât să adoptaţi o pisică de pe stradă, în urma interviului-terapie cu medicul veterinar Constantin Ifteme, vă felicităm sincer şi vă asigurăm că nu veţi regreta alegerea făcută!

Există, totuşi, câteva lucruri de care trebuie să ţineţi cont atunci când aveţi o felină în casă. De exemplu, sterilizarea unei pisici este mai mult decât indicată pentru a avea parte de nopţi liniştite.

De asemenea, pentru a preveni toxoplasmoza, boală de care multe persoane se tem, este obligatoriu să ne spălăm bine pe mâini după igienizarea litierei.

Recomandări

De ce sunt bărbaţii mai afectaţi decât femeile de noul coronavirus COVID-19

Riscul de pneumonie severă asociată COVID-19, de 14 ori mai mare în cazul fumătorilor

Dacă vreţi să aflaţi de ce este burtica punctul sensibil al pisicilor, de ce au uneori un comportament ciudat, cum ar fi linsul peretelui sau al covoarelor, de ce mustăţile lor au un rol important, cum trebuie să alegeţi hrana şi care este pericolul de infecţie cu noul coronavirus, vă invit să citiţi un interviu mai mult decât interesant cu dr. Constantin Ifteme, medic veterinar la Centrul de Endoscopie si Chirurgie Minim Invazivă Veterinară.

10 mituri despre pisici

CSÎD: Sunt foarte multe mituri despre pisici şi aş vrea să le luăm pe rând şi să vedem care este adevărul. Să începem cu mitul celor 9 vieţi ale pisicilor: este adevărat că pisicile aterizează întotdeauna pe picioare?

Dr. Constantin Ifteme: Ce să vă spun, într-adevăr, sunt mituri, dar şi adevăr. Clar pisicile sunt adevărate acrobate, sunt rezistente la căzături, pot amortiza aterizări chiar de la altitudini impresionante, dar asta cu 9 vieţi depinde foarte mult şi de ce „ursitoare” au avut la naştere.

CSÎD: Pisicile sunt foarte independente, nu pot fi dresate precum câinii.

Dr. Constantin Ifteme: Sunt perfect de acord, e greu să convingi o pisică să facă anumite lucruri, trebuie să comunici foarte bine cu ea, să o înţelegi, are foarte multe tabieturi, chiar ritualuri pe care trebuie să le accepţi.

CSÎD: Pisicile ţinute în casă nu se îmbolnăvesc.

Dr. Constantin Ifteme: Într-adevăr, patologia pisicilor care au viaţă indoor versus viaţă outdoor diferă, cel puţin în privinţa bolilor metabolice, infecţioase, parazitare, accidente. Pisicile de interior sunt mai protejate de boli infecţioase sau parazitare, dar nu sunt scutite, noi putem fi vectori şi să le aducem aceste microorganisme sau acarieni pe picioare.

Pisicile de interior sunt mai predispuse la boli metabolice, endocrine, cum ar fi diabet, insuficienţă renală, hipotiroidism, astm, mai ales prin prisma lipsei mişcării, consumului de alimente neadecvate, apărând sedentarismul, însoţit de cele mai multe ori de supraponderabilitate.

CSÎD: Pisicile care îşi pierd mustăţile nu se mai pot orienta.

Dr. Constantin Ifteme: Mustăţile unei pisici au rolul unui organ senzorial. Pierderea acestora le va provoca, pe lângă un disconfort accentuat, şi o stare de confuzie şi dezorientare. Mustăţile acţionează pe principiul unui scaner care detectează mişcări ale fluxului de aer, le ajută să se orienteze pe întuneric, depistează obiecte din apropiere.

Mustăţile sunt responsabile şi de echilibrul pisicii, fără ele acestea neputând merge drept sau alerga. Din fericire, în cazul în care mustăţile sunt deteriorate sau lipsesc, ele se pot regenera, cu condiţia ca foliculul să nu fie afectat.

CSÎD: Pisicile sunt animale nocturne, deci vom avea parte de nopţi albe.

Dr. Constantin Ifteme: Aici vom dezminţi acest mit, pisicile de apartament îşi organizează programul după activitatea stăpânului. Eu unul am avut multe pisici, probabil peste 20, şi sincer au fost blânde cu nopţile mele. Într-adevăr, excepţia este atunci când pisicile nu sunt sterilizate, iar în perioada de împerecheri poţi avea parte de nopţi întregi de adevărate „simfonii”.

CSÎD: Pisicile sunt stricăcioase, zgârie canapele, ronţăie plantele din casă, se caţără, dau pe jos chestii.

Dr. Constantin Ifteme: Azi am promis că nu voi spune decât lucruri frumoase despre pisici, dar nu mă pot abţine să vă povestesc că în clinica în care lucrez, în 3 ani am schimbat 2 rânduri de canapele de piele. Pica-Piculina, prinţesa canapelelor, le-a gherăit cu mare plăcere, iar Chucky… orice găseşte pe noptiere, dulapuri sau masă trebuie să ajungă jos, le face proba de rezistenţă la contactul cu solul.

CSÎD: Pisicile sunt singuratice, deci putem pleca o săptămână de acasă şi nu ne vor duce dorul.

Dr. Constantin Ifteme: Nu ştiu acum dacă o săptămână nu e cam mult, eu unul aş fi îngrijorat să nu ştiu ce se întâmplă cu pisicile mele două zile, dar sunt sigur că ele ar rezista şi mai mult de 2 săptămâni fără să mă vadă.

CSÎD: Pisicile negre aduc ghinion.

Dr. Constantin Ifteme: Nu, nu cred în aşa ceva, sunt doar superstiţii şi atât. În clinica în care lucrez vin foarte multe pisici negre, iar proprietarii se consideră chiar norocoşi că au pisici negre.

CSÎD: Şi ar mai fi faptul că pot transmite boli, în special Toxoplasma gondii – în ce situaţie se întâmplă asta?

Dr. Constantin Ifteme: Da, este adevărat, dar şi aici este puţin folclor, pisica fiind acuzată pe nedrept ca fiind principalul vector de transmitere a acestui protozoar. Principalul mod de transmitere al toxoplasmozei fiind din carnea crudă consumată, de pe legumele consumate nespălate sau spălate superficial, iar ca modalitate de transmitere de la animale iepurele este pe primul loc. În momentul în care te hotărăşti să adopţi o pisică, o vizită la medicul veterinar este necesară, iar în screeningul de analize se recomandă şi testarea de toxoplasmoză.

Ţinând cont că transmiterea acestui parazit se face pe cale digestivă, iar eliminarea se face prin fecale, igiena mâinilor după curăţarea litierei este foarte importantă, atât prin protecţia cu mănuşi şi spălatul cu apă şi săpun. Dezinfecţia şi spălatul litierei periodic sunt la fel de importante.

CSÎD: Se mai spune şi că pisica nu ne are deloc la suflet, că suntem doar nişte „sclavi” ai ei. Cum ne dăm seama că ne iubeşte pisica? Face anumite gesturi, se uită la noi într-un anume fel?

Dr. Constantin Ifteme: Eu unul le numesc prinţese sau regine, iar dacă ar vorbi, cuvintele lor ar suna în felul următor: „iubeşte-mă, hrăneşte-mă, mângâie-mă, masează-mă.”

Ce să vă spun aici, mai au şi pisicile preferinţe, nu poţi fi iubit de toate pisicile, clar sunt mai independente decât am crede noi, dar în experienţa mea pisicească am întâlnit pisici bune, chiar blânde. Cică ar fi o zicală din bătrâni, că animalul seamănă de obicei cu stăpânul.

CSÎD: Aveţi o experienţă îndelungată cu pisicile, înseamnă că ştiţi secretul: de ce este burtica punctul sensibil al pisicilor? Câteodată ne lasă să le mângâiem pe burtică, alteori suntem prinşi ca într-o menghină dacă încercăm să facem asta.

Dr. Constantin Ifteme: Pisicile adoră să fie mângâiate, dar burtica lor e, într-adevăr, un punct sensibil. Explicaţia e foarte simplă: foliculii de păr de pe burtă şi coadă sunt extrem de sensibili, iar pisicile se stimulează prea mult dacă sunt mângâiate sau scărpinate în aceste zone.

De ce mănâncă pisicile iarbă sau ling pereţii

CSÎD: Care-i treaba cu iarba pentru pisici, de ce le place aşa de mult? E un semn că au carenţă de ceva minerale, vitamine, sau doar le place gustul, le face bine la stomac?

Dr. Constantin Ifteme: Pisicile sunt strict animale carnivore, ceea ce înseamnă că dieta lor se bazează doar pe proteine din carne pentru a le asigura o dezvoltare sănătoasă. Nu cunosc un motiv clar şi dovedit ştiinţific pentru care pisicile ar consuma iarbă. Sunt câteva studii care ne arată că acest comportament atipic poate fi cauzat de stres sau anxietate.

Sunt însă câteva teorii despre iarba pentru pisici: le ajută la regurgitarea elementelor care nu pot fi digerate din hrană, le poate ajuta să elimine ghemurile de blană, este o sursă de vitamine şi alte elemente esenţiale, precum acid folic, vitamina A şi D.

CSÎD: Am auzit şi de pisici care ling peretele. Ce poate sta la baza acestui comportament?

Dr. Constantin Ifteme: În cazul în care pisicile ling peretele, podeaua sau covorul, în primul rând ne gândim la o dereglare de comportament, dar trebuie luate în considerare şi bolile carenţiale cu deficit de calciu, fosfor sau fier, anemia, bolile hepatice, endocrine, ale aparatului digestiv şi chiar bolile parazitare. Recomandarea este ca pisica să fie examinată de medicul veterinar, să i se efectueze o serie de analize, iar în funcţie de acestea se va stabili protocolul terapeutic.

Atenţie la mâncarea pentru pisici!

CSÎD: Sunt foarte multe sortimente de mâncare pentru pisici, fie că vorbim de bobiţe sau pliculeţe umede. Însă sunt şi studii care arată că unele dintre aceste mâncăruri pot fi dăunătoare pentru pisici, mai ales din cauza conţinutului mare de proteine, care le poate afecta ficatul. Fără a ne da nume de branduri, la ce ar trebui să fim atenţi când cumpărăm mâncare de pisici, ca să nu le punem în pericol sănătatea?

Dr. Constantin Ifteme: Într-adevăr, piaţa de pet-food este invadată de o sumedenie de produse de diferite calităţi, fiecare lanţ de supermarketuri producându-şi propriul brand cu propria reţetă. Ca sfaturi generale pentru iubitorii de pisici, recomand să se ferească de brandurile care folosesc coloranţi în granulele pisicilor, orice bobiţă colorată nu înseamnă decât un toxic în plus pentru animăluţ. Un alt considerent important ar fi să evite să cumpere hrană vrac. Termenul de valabilitate după desigilarea unui sac de mâncare este, în medie, de 3 săptămâni.

Recomand ca mâncarea să fie cumpărată la saci, săculeţi sigilaţi de producător, care să ajungă maximum 3-4 săptămâni. În momentul în care cumpărăm hrană de animale tip vrac nu vom cunoaşte următoarele: dacă e tipul de mâncare dorit (multe crochete de la diferite firme sunt asemănătoare), momentul desigilării sacului, termenul de valabilitate al granulelor (mai ales când se cumpără din cuve), condiţiile depozitării. Dar vom cunoaşte sigur următoarele lucruri: pe lângă granule, vom avea în interior microorganisme – bacterii sau fungi, câteodată chiar şi viermi sau fluturi care sigur vor fi dăunători animalelor de companie.

Sincer, cred că sfatul referitor la dietă ar trebui să fie personalizat şi să aparţină medicului veterinar, iar recomandările pot diferi de la o pisică la alta, în funcţie de foarte mulţi factori (vârstă, sex, status hormonal, greutate, boli cronice etc.). Sunt sigur că medicul veterinar poate face recomandări care să aducă un echilibru în dieta pisicuţelor.

Pisicile şi riscul de infecţie cu noul coronavirus

CSÎD: Să ne referim puţin şi la situaţia actuală, pandemia de coronavirus. Circulă, mai nou, informaţia că pisicile/câinii s-ar putea infecta cu acest nou coronavirus şi ar putea transmite mai departe infecţia la oameni. Există ceva dovezi concrete în sensul acesta?

Dr. Constantin Ifteme: Nu există nicio dovadă că acest virus SARS-CoV-2, care este un betacoronavirus, s-ar transmite de la pisică la om, mai ales că pisica face coronaviroză, dar virusul face parte din cu totul alt gen (Alphacoronavirus) şi altă specie (FCoV) şi se manifestă printr-o formă cu peritonită, anemie, febră, pleurită şi chiar encefalită. La câine, coronoviroza face parte din acelaşi gen ca şi la pisici şi se manifestă doar prin simptomatologie digestivă.

Dar se pare totuşi că salvarea o să vină în această pandemie şi cu ajutorul pisicilor, de la un medicament care conţine o substanţă numită remdesivir, care a fost creat pentru bolnavii de Ebola, apoi s-a descoperit că are activitate antivirală şi pe alte boli atât la oameni, cât şi la pisici, cum ar fi peritonita infecţioasă felină cauzată de coronavirusul felin.

Medicamentul a fost testat cu rezultate promiţătoare pe pisici, în condiţiile în care boala producea mortalitate pe 100% din cazuri, evoluţia pacienţilor felini fiind una foarte bună chiar după prima administrare. Inclusiv noi, în clinica noastră veterinară, am avut doi pacienţi salvaţi cu acest medicament. Medicamentul nu este încă aprobat de FDA (U.S. Food and Drug Administration) şi EMA (European Medicines Agency), dar probabil din toamnă va fi disponibil ca tratament pentru COVID-19, lucru comunicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.