Misterul morții lui Wolfgang Amadeus Mozart
Wolfgang Amadeus Mozart, celebrul compozitor al secolului XVIII, a părăsit această lume la doar 35 de ani, lăsând în urma sa nu doar o moștenire muzicală incomparabilă, ci și numeroase întrebări fără răspuns privind circumstanțele dispariției sale.
În ciuda gloriei de care se bucurase în timpul vieții, Mozart a avut parte de o înmormântare discretă și anonimă, într-o groapă comună, într-un cimitir din Viena. Deși talentul său a fascinat generații, moartea sa rămâne un subiect de controversă, înconjurat de speculații și teorii neconfirmate.
Ipoteze și speculații privind cauza morții compozitorului
Mozart a fost un geniu muzical recunoscut încă din copilărie, însă sănătatea sa a fost fragilă de-a lungul vieții. În ultimele luni, a lucrat intens la compozițiile sale, dar la finalul lunii noiembrie 1791, starea sa de sănătate s-a deteriorat brusc. La scurt timp după ce s-a îmbolnăvit grav, compozitorul s-a stins din viață pe 5 decembrie, lăsând în urmă o lucrare neterminată – „Requiem”.
Moartea sa a fost marcată de speculații privind o posibilă otrăvire, zvonurile indicând spre rivalul său Antonio Salieri, însă lipsa unor dovezi concrete a lăsat această teorie nedovedită. De asemenea, unii cercetători au sugerat că Mozart ar fi suferit de o boală infecțioasă, posibil o epidemie necunoscută, care a afectat Viena în acea perioadă.
Înmormântarea și lipsa unui mormânt identificabil
După moartea sa, Mozart a fost înmormântat într-o groapă comună, conform obiceiurilor vremii pentru persoanele de condiția sa socială. În ciuda geniului său, înmormântarea a fost una modestă, iar mormântul său a rămas neidentificat. Lipsa unui monument funerar adecvat și faptul că nimeni nu a notat locul exact al îngropării a contribuit la misterul care înconjoară moartea sa.
Soția sa, Constanze, a explicat ulterior că a crezut că biserica se va ocupa de acest aspect, însă acest lucru nu s-a realizat decât după multe decenii. Astfel, în pofida operei sale nemuritoare, Mozart a rămas, până în ziua de azi, fără un loc de odihnă bine definit, întărind aura de mister care îi învăluie atât viața, cât și moartea.
„Boala a început cu umflarea mâinilor şi picioarelor, şi o aproape totală incapacitate de a se mişca: apoi au urmat vărsături bruşte, şi aceasta se numeşte febra miliară acută”, a consemnat Georg Nikolaus Nissen, cel care s-a căsătorit ulterior cu soţia lui Mozart, Constanze, şi care i-a dedicat marelui compozitor, 30 de ani mai târziu, o biografie.