Născut la Liverpool pe 26 august 1912, același an în care s-a scufundat Titanic, Tinniswood a devenit cel mai longeviv bărbat în viață în aprilie, după moartea venezueleanului Juan Vicente Pérez Mora, care avea 114 ani.
Trăind acum într-un azil de bătrâni din Southport, Tinniswood a spus că a luat fiecare etapă a vieții „în pas cu orice altceva”.
„Nu am nicio idee de ce am trăit atât de mult. Nu pot să mă gândesc la niciun secret special pe care l-aș avea. Am fost destul de activ ca tânăr, am mers mult pe jos, dar dacă asta are vreo legătură cu longevitatea mea, nu știu”, a mărturisit Tinniswood pentru Guinness World Records.
Viața lui Tinniswood a fost marcată de evenimente istorice majore, fiind martor al celor două războaie mondiale și al transformărilor profunde ale societății. Născut cu doar 20 de ani după înființarea clubului său favorit, Liverpool FC, Tinniswood a trăit pentru a vedea aproape toate cele 66 de trofee ale echipei sale. Avea doar doi ani când a izbucnit Primul Război Mondial și a împlinit 27 de ani în anul în care a început Al Doilea Război Mondial.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit în cadrul Armatei, în Corpul de Plată, unde s-a ocupat de localizarea soldaților pierduți și organizarea aprovizionării cu alimente, devenind astfel cel mai bătrân veteran de sex masculin al celui de-al Doilea Război Mondial. A întâlnit-o pe soția sa, Blodwen, la un dans în Liverpool, și s-au căsătorit în 1942. Cei doi au avut o fiică, Susan, în 1943, și au petrecut împreună 44 de ani până la moartea lui Blodwen în 1986.
După război, Tinniswood a lucrat ca contabil pentru companiile petroliere Shell și BP, retrăgându-se în 1972. În ciuda longevității sale excepționale, John nu a urmat niciodată un regim special și nu a avut un stil de viață riguros. Singura sa „tradiție” culinară a fost consumul unei porții de fish and chips în fiecare vineri, un obicei britanic clasic.
„Mănânc ce mi se dă și la fel fac toți ceilalți. Nu am o dietă specială”, a spus el, potrivit BBC.
Întrebat despre cum vede schimbările din lume față de copilăria sa, Tinniswood a răspuns că lumea nu este „cu mult mai bună” decât atunci.
„Probabil în unele locuri este mai bine, dar în altele este mai rău,” a adăugat el, reflectând asupra secolului tumultuos prin care a trecut.
John Tinniswood consideră că nu este cu nimic diferit de ceilalți și că longevitatea sa este, în mare parte, o chestiune de noroc.
„Trăiești mult sau trăiești puțin și nu poți face mare lucru în privința asta”, a concluzionat el, acceptând cu seninătate fiecare an care trece. De la aniversarea centenarului său în 2012, Tinniswood a primit anual o felicitare de la monarh – mai întâi de la regretata Regină Elisabeta a II-a, iar mai apoi de la Regele Charles al III-lea.
Sursă foto: Profimedia.