Zestrea psihica – iata cu ce ne nastem si inseamna felul in care ne manifestam placerile sau disconfortul. Ulterior, insa copilul isi construieste adevarate sisteme psihologice menite sa-l ajute sa faca fata dificultatilor pe care le intalneste in societate.
Zestrea psihica – iata cu ce ne nastem si inseamna felul in care ne manifestam placerile sau disconfortul. Ulterior, insa copilul isi construieste adevarate sisteme psihologice menite sa-l ajute sa faca fata dificultatilor pe care le intalneste in societate.
Copiii sunt din nastere mai veseli, mai vioi sau dimpotriva mai tristi sau mai inceti. Educatiei ii revine rolul sa le formeze personalitatea astfel incat integrarea sociala sa nu devina extrem de dificila. Iata cateva tehnici la indemana fiecarui parinte si care ajuta copilul sa nu aiba probleme in exteriorul familiei.
-Daca are o realizare, laudati-l. Verbalizarea laudelor ii intareste increderea in propriile forte.
-Daca e negativist – toti copiii prefera negatia pana in jurul varstei de 5 ani, spuneti-i cum ar trebui sa se comporte. Limbajul trebuie sa fie adaptat varstei, iar tonul unul cald. Il indrumati astfel cu folos ca sa nu mai fie incapatanat. In aceasta privinta, conteaza sa perseverati.
-Educatia prosociala il indeamna pe copil sa fie, la randul sau, bine integrat social. Cu alte cuvinte, daca mergeti la prietenii de familie, luati-va si copilul, mergeti cu el la cumparaturi, la sport, la cinematograf. Copilul nu trebuie lasat acasa in timpul activitatilor sociale ale parintilor. Micutii invata prin imitatie, asa ca simplul mers la cumparaturi poate sa ii determine un comportament bine acceptat in societate.
-Din frageda copilarie, e obligatoriu sa il invatati sa nu fie crud cu alte fiinte – pisici, caini, insecte. In felul acesta, ii aratati respectul fata de tot ceea ce ii inconjoara. Acest lucru se traduce la varsta adulta prin capacitatea de a tine o relatie de lunga durata si prin capacitatea de a-si ocroti copiii, partenerul sau varstnicii din familie.
-Daca isi face prieteni din copilarie, lasati-l sa interactioneze cat poate de mult cu acestia – poate sa mearga impreuna nu numai la gradinita, ci si la sport, la cumparaturi, sa doarma cate o noapte in familia din care provine prietenul(a).
-Daca are chiar si cel mai mic talent, incurajati-l, indiferent de domeniul in care se manifesta. Se poate astfel ca ulterior sa isi aleaga meseria bazandu-se pe anumite date native. In felul acesta, ii va fi extrem de usor la serviciu, iar relatiile de munca vor fi si ele mai bune.
-Spontaneitatea este optima ca forma de educatie. In caz contrar, micutul va deveni un adult stereotip, fara capacitate de adaptare sociala.
-Lasati-l sa se joace cat mai mult, chiar in defavoarea studiului pana la 10 ani. Jocul permite integrarea copilului in societate. Micutul care se joaca dobandeste experienta, iar jocul in echipa creste spiritul de competitie si autocontrolul.
-Atentie maxima daca aveti un singur copil. Copilul unic va focaliza afectivitatea adultilor, care astfel au tendinta sa-l supraprotejeze. Hiperprotectia trebuie evitata cu orice pret. Copilul nu are nevoie de mila parintilor, ci de grija acestora. Pe de alta parte, familiile cu doi sau trei copii favorizeaza maturizarea afectiva, realismul in relatiile interpersonale si capacitatea de adaptare rapida.
Mă întâlnesc în fiecare zi cu doctori. Pentru cei mai mulţi pământeni, care nu sunt ipohondri, probabil, acest comportament pare ciudat.
Dar socializăm în cadrul unor interviuri în care noi, echipa, încercăm să aflăm poveşti scurte şi concise despre cum putem să funcţionăm optim. Fiecare ...