În România se întâmplă un fenomen ciudat, dar normal în ceea ce priveşte jocurile copiilor. Cu toţii cei care crescut sau trăit primii ani din viaţă în comunism ne amintim în detaliu cele 3, 4 jucării pe care le avem. Acum unii copiii români au munţi de jucării (din plastic, electronice) căci părinţii vor să nu le lipsească nimic. Locurile de joacă din România sunt majoritatea în apropierea străzilor, iar majoritatea nu sunt securizate. Am stat de vorbă despre creşterea copiilor, grădiniţe, locuri de joacă, alimentaţie în parcuri cu psihologul Andrada Tache. Ea are experienţă profesională în România dar şi în Germania unde îşi creşte cele două fetiţe.
CSÎD: În ce stil vă creşteţi copiii?
Andrada Tache: Am ales împreună cu soţul meu să ne creştem copiii fără nici un ajutor, în Germania (şi nemţii îşi cresc singuri copiii), aşa că mi-am luat un timp special pentru asta şi anume 3 ani de concediu maternal pe care îl dedic cu multă dragoste celor mai importanţi ani din viaţa copiilor noştri. Sunt conştientă că tot ce facem acum pentru şi cu ei, în primii 5-6 ani, va avea un impact hotărâtor asupra tot restului vieţilor lor.
În acest scop, este foarte important pentru noi să avem cât mai multe experienţe de învăţare împreună, încărcate de iubire şi de încredere în explorare. Eu sunt o fire extrem de energică şi cu o mare nevoie de a mă manifesta creativ, aşa că fiecare zi o plănuiesc în detaliu să nu semene cu cealaltă. Este important pentru mine ca şi soţul meu, Mihai, este pe aceeaşi lungime de undă. El este chirurg şi medic de urgenţă şi face şi cam 6-7 gărzi de 24 de ore pe lună. Însă, când ajunge acasă, este trup şi suflet acolo, deschis către a petrece timp împreună. Avem două fetiţe, Kira-Serena, de 2 ani şi 9 luni, şi Scarlett Johanna, de 7 luni.
CSÎD: Unde anume trăiţi în Germania?
Andrada Tache: Trăim în Olsberg, un orăşel de munte cu peisaje de vis, casa noastra aflându-se în faţa râului Ruhr şi a unui lac de acumulare superb făcut de acesta, plin de lebede, raţe şi gâşte. Avem o terasă mare, plină de conifere, cu multe jucării şi oportunităţi de joacă pentru copii.
CSÎD: Ce activităţi se pot face cu copiii?
Andrada Tache: Împreună cu fetele mergem la înot, la cursuri de echitaţie, la pieţe medievale, costumaţi, în locuri de joacă noi, la planetariu, în parcuri tematice, la grădini zoologice unde pot hrăni elefanţi sau mângâia canguri, la tot felul de evenimente care să le dezvolte. Pentru noi, experienţele directe sunt cele care contează şi care ne vor dezvolta copiii, în contextul în care le oferim iubirea, sprijinul şi timpul nostru.
CSÎD: În ce limbi vorbiţi cu fetele?
Andrada Tache: Le creştem cu mult accent pe dezvoltarea empatiei şi a inteligenţei emoţionale, dar si pe învăţarea a 3 limbi diferite, simultan: engleza, germana şi româna. A fi multilingv asigură o mai complexă dezvoltare a creierului şi a perspectivei asupra vieţii şi a propriei persoane, iar momentul când un copil începe să vorbească este cel mai indicat datorită uşurinţei cu care poate să facă achiziţia limbii.
CSÎD: Le-aţi dat la creşă sau grădiniţă?
Andrada Tache: Din august, fata noastră cea mare va merge şi la grădiniţă, loc unde va putea să îşi facă mulţi prieteni, lucru care ne lipseşte. La fel ca şi oamenii din România.
CSÎD: La ce tip de grădiniţă va merge?
Andrada Tache: Grădiniţele din zona noastră sunt finanţate de Biserica Catolică, din impozitul pe salariu care merge automat în această direcţie. Ele sunt foarte mari, dotate foarte modern cu cele mai noi jucării, cu mobilier din lemn, au spaţii mari, camere speciale unde copiii se pot retrage, se pot cuibări în patuţuri sau în corturi de indieni ori de câte ori simt nevoia să fie singuri sau să se liniştească. Au săli de sport unde micuţii îşi pot consuma energia. Elementul central al unei grădiniţe este, însă, spaţiul de joacă de afară, de multe ori imens, dotat cu o pădurice proprie, cu pomi fructiferi, cu jucării şi nisip, cu jocuri cu apă şi cu tot ce vă mai puteţi închipui. Aici îşi vor petrece majoritatea timpului, în experienţe senzoriale, dezvoltandu-se, indiferent de vreme. Masa o iau copiii la grădiniţă, primind de la o firmă de catering un meniu atent selecţionat de părinte prin intermediul unei aplicaţii pe telefon. Programul este numai până la ora 16.30 la multe grădiniţe, aşa că, de multe ori, mămicile nemţoaice aleg să lucreze mai puţin ore ca să poată ajunge la timp să îşi ia copiii acasă.
CSÎD: Ce învaţă la grădiniţă în Germania?
Andrada Tache: La grădiniţă nu există opţionale de nici un fel, aici nepunându-se accent pe învăţarea de tip academic, ci doar pe JOACĂ.
Procesul de acomodare al unui copil la grădiniţă este unul complex, durând cât e nevoie, începând cu 3 săptămâni în care părintii vin cu puiul câte o oră, două, împreună, la grădiniţă, făcând tranziţia cât se poate de lent şi de potrivită ritmului copilului, lucru destul de rar întâlnit la noi în ţară.
CSÎD: Cum sunt locurile de joacă în Germania? Ce concept au? Din ce materiale sunt construite?
Andrada Tache: Am fost foarte uimită să descopăr pe cont propriu şi cu greu (nemţii stau foarte slab la capitolul promovare şi marketing) că există în Germania o adevarătă cultură a locurilor de joacă. Numai în Nordrhein Westfalen, sau partea de nord-vest a ţării unde locuim noi, sunt enorm de multe parcuri gigantice de distracţii şi de joacă, extrem de complexe, gândite în detalii impresionante. Un exemplu este, de pildă, Ketteler Hof, din apropierea oraşului Münster. Organizat pe 2 tipuri de activităţi, indoor şi outdoor, parcul este impresionant prin felul în care reuşeşte să stimuleze plenar dezvoltarea psihomotrică şi a inteligenţei copiilor. Este împărţit pe diverse teme, iar materialele folosite sunt de obicei, lemnul, metalele, frânghiile, nisipul etc. Sunt reproduse, pe secţiuni, frânturi din toate părţile lumii (locuri de joacă din Africa, Antarctica etc.), la scară macro sau micro (loc de căţarat prin planete de mărimea unui om), se pune mare accent pe jocul în nisip cu apă, dar şi pe relaţia cu animalele (mereu sunt prezente ţarcuri de capre prietenoase ori de cerbi simpatici, de porcuşori de Guinea sau de familii de păuni) şi nu numai.
Locurile de joacă în Germania sunt atât de complexe încât îţi trebuie mai multe zile să le descoperi şi să le experimentezi plenar.
Însă ce vad eu fantastic este că ele sunt gândite pentru copii şi părinti, astfel că este şi pentru părinte o experienţă extraordinară tot ce trăieşte acolo, alături de copilul său.
CSÎD: Ce alimente mănâncă copii în locurile de joacă din Germania?
Andrada Tache: Aici este una dintre problemele cel mai des întâlnite în Germania. În parcuri există aproape numai mâncăruri de tip fast-food, gen: pizza, cartofi prăjiţi şi cârnaţi, burgeri şi chifteluţe, pe lângă dulciuri de toate tipurile. Am observat în Germania prezenţa extremelor: fie familiile le dau copiilor foarte multă astfel de mâncare, fie sunt foarte stricţi cu alimentaţia lor (căi de mijloc fiind mai rar întâlnite).