Anxietatea parentală în timpul sarcinii

Anxietatea parentală apare din momentul în care ne dorim să devenim părinți. Dacă nu suntem îndeajuns de buni, dacă nu ne vom descurca, dacă le vom face rău copiilor noștri? Iată câteva studii legate de anxietatea parentală și de tratamentul ei.

Anxietatea legată de rolul parental apare adesea chiar din timpul sarcinii. Studiile recente (Pevzner L. et al., 2012 apud Jubîrcă, 2016) arată că aproximativ 54% dintre femeile însărcinate percep o formă sau alta de anxietate în timpul sarcinii. 34% dintre acestea trăiesc, de asemenea, stări depresive. Studiul lui Jubîrcă (2016) arată, de asemenea, că anxietatea este mai crescută în jurul mamelor adolescente (sub 18 ani) decât în rândul mamelor adulte, lucru care este firesc.

Vestea așteptării unui copil, dar și sarcina și creșterea lui reprezintă în sine motive pertinente pentru care anxietatea poate apărea. Studiul lui Huizink, A., Menting, B., De Moor, M. et al. (2017) evidențiază aspecte importante ale anxietății parentale. Autorii au măsurat stresul parental pe toată perioada sarcinii și din nou peste 3 luni după naștere pe 1000 de femei. Rezultatele arată că mamele care au avut un stres mare pe parcursul sarcinii au avut scoruri mai mari la anxietate și la 3 luni după ce au născut, iar cele care au avut un stres mai scăzut în timpul sarcinii, au avut scoruri mai mici la stres și anxietate post partum.

Recomandări

Care sunt sursele de anxietate ale pacienților din România?

Tratamentul anxietății parentale

            Terapia. Se poate opta pentru diferite tipuri de terapie, în funcție de preferințele fiecăruia. Însă terapia cognitiv-comportamentală este o metodă populară în ceea ce tratarea anxietății. Aceasta formă de terapie ”tratează” răspunsurile comportamentale ale beneficiarului și îl ajută să își modifice pattern-urile gândurilor astfel încât acestea să nu mai ducă la comportamente toxice și la starea de anxietate. Cu alte cuvinte, persoana învață să-și regleze răspunsurile fizice, emoționale sau comportamentale la diferiți stimuli care generează anxietate, atacuri de panică sau diferite fobii.

            Mișcarea. Este dovedit științific faptul că mișcarea ne ajută să ne reglăm emoțional. Iar exercițiile fizice vor duce la eliberarea de hormoni care ne fac să ne simțim bine, anihilând, astfel, unele dintre simptomele anxietății.

            Meditația sau exercițiile de imagerie ghidată. Această practică vine sub multe forme, dar în genere înseamnă aducerea gândurilor în prezent, aici și acum. Persoana simte o stare de calm interior, de liniște și armonie cu sine. Meditația poate fi practicată în fiecare zi sau o dată pe an, însă efectele sale benefice se observă după câteva săptămâni de practicare zilnică.

Tocmai pentru că tratamentul medicamentos nu poate fi dat în sarcină, e necesar ca gravida care suferă de anxietate parentală să apeleze la metodele anterioare. Chiar și atunci când anxietatea parentală apare în afara sarcinii, anxioliticele, anti-depresivele, și beta-blocantele trebuie luate doar în urma consultației și recomandării unui psihiatru. Anxioliticele acționează asupra sistemului nervos, inclusiv asupra neurotransmițătorilor chimici care influențează starea psihică. Pentru că afectează tot sistemul nervos, tratamentul medicamentos pentru anxietate are întotdeauna și efecte secundare (greață, oboseală, amețeli etc). De aceea, e posibil ca pentru unele persoane, tratamentul medicamentos să nu fie o opțiune.