Autonomia copilului: de ce să o dezvoltăm

Autonomia copilului ar trebui să fie o preocupare importantă a tuturor părinților. Ea privește aspecte precum: abilități fizice, igiena corporală, sănătatea, siguranța, conduita socială, învățătura, îngrijirea casei sau gestionarea emoțiilor. Iată ce este autonomia copilului, cum îl putem ajust să și-o dezvolte și care sunt beneficiile.

În cartea „Autonomia copilului”, scrisă de Christine Klein, autoarea vorbește pe larg despre legătura dintre autonomie, responsabilitate, ascultare, libertate, satisfacerea nevoilor și independență. Autonomia este capacitatea de a acționa de unul singur după propriile reguli.

3 obiective cheie pentru autonomia copilului

Christine Klein spune că, pentru a ne ajuta copilul să fie autonom, înseamnă să reușim, ca părinți, 3 lucruri importante:

Recomandări

De ce bebelușii împart mâncarea cu cei din jur?

• ca ei să știe să se descurce singuri ( cel puțin în anumite privințe, în funcție de vârstă)
• să găsească modalități să-și satisfacă nevoile
• să ia decizii și să și le asume.

Poate părea – și chiar este – ținând cont de nevoile copilului, de anturaj și de mediul în care evoluează, o sarcină destul de grea. Mai ales că această autonomie trebuie adaptată la vârsta copilului. practic, una dintre misiunile principale ale părinților este să-și îndrume copilul pe măsură ce el se desprinde de ei și devine independent. Evident, în funcție de stadiul lui de dezvoltare și de capacitățile sale fizice și emoționale.

Dragi părinți, e nevoie să vă așteptați la lupte de putere. Pentru că, pe de o parte, există nevoia copilului de independență. Iar pe de cealaltă, nevoia părinților de control, pentru că ei au rsponsabilitatea siguranței copilului.

Autonomia copilului și rezervorul de dragoste

A deveni autonom înseamnă pentru copil să învețe. Iar pentru a învăța are nevoie de condiții bune, are nevoie ca nevoile de bază să se simtă îndeplinite: adică să se simtă în siguranță, să fie hrănit și odihnit. Și, foarte important, un copil are nevoie de conexiune, de iubire. Isabel Filliozat vorbește despre „rezervorul de dragoste”, de care vorbește și Gary Chapman în teoria limbajelor de iubire. Acest rezervor se poate goli pe parcursul activităților cotidiene. Iar se umple prin conexiune, iubire, mângâieri, blândețe. Așa cum spunea și John Bowlby în teoria atașamentului: figurile de atașament sunt și bază de siguranță, dar și rampă de lansare. Cum spune și autoarea cărții citate, părintele este un „portavion” datorită disponibilității, a atenției binevoitoare, prin tandrețea sa. Copilul „aterizează” , își umple rezervorul ca să poată decola din nou, reîncărcat, în misiunea lui de descoperire a lumii.

3 motive pentru a încuraja autonomia copilului

Respectul de sine care alimentează o imagine pozitivă asupra sinelui

Atunci când copilul reușește să facă ceva de unul singur, el devine mândru de el. Începe să-i placă să-și dea silința, ca să simtă satisfacția reușitei.

Încrederea în sine îi întărește capacitatea de a încerca lucruri noi

Când perseverența și motivația dau roade, copilul poate începe să-și asume riscuri noi în demersul lui de a descoperi lumea.

Dezvoltarea personală care îi crește capacitatea de a-și dezvolta competențele și de a face alegeri mai conștiente

Atunci când îndrăznește să încerce lucruri noi și reușește să le facă – prin perseverență, dar și sprijin și încurajări – copilul capătă sentimentul propriei valori, al propriei importanțe. Acest lucru îl va face să îndrăznească din nou, să fie din ce în ce mai încrezător în sine și să nu fie speriat de posibilitatea eșecului. Astfel își va cultiva o atitudine față de lume care îi va fi de ajutor atunci când va da piept cu provocările vieții adulte.