Camelia Anca Baciu: Violența psihică asupra copiilor – Cuvintele taie mai rău decât sabia!

”Violența psihică “se traduce”sub formă unor comportamente menite să supere, să rănească și să aibă un efect negativ asupra stimei de sine a persoanei lezate. După un timp, aceasta începe să dezvolte probleme de identitate, îi scade stima de sine și ajunge să depindă emoțional de persoana care îi aplică acest tratament.  (Pentru că doar răul acesta știe să-l gestioneze, îi este familiar).” explică psihologul și psihoterapeutul Camelia Anca Baciu. Am aflat mai multe.

CSÎD: Ce simte o victimă a abuzului psihic?

Camelia Anca Baciu: Subiectul abuzului/victima simte că nu are nicio valoare și că este neputincios în orice situație.

Recomandări

Diana Lefter: ”Cum putem crede vreodată că bătaia, un atac la integritatea noastră fizică, poate avea efecte pozitive asupra…

Camelia Anca Baciu: Cum se dezvoltă un copil care a fost bătut?

CSÎD: Ce este violența psihică?

Camelia Anca Baciu: Violența psihică include atât abuzul verbal, cât și abuzul de natură psihologică, mai subtil.

Abuzul psihologic poate să ia forma manipulării, a intimidarii ori a refuzului de a face pe plac victimei, a învinovățirii etc. În limbajul acceptat al prezentului, pentru violența psihică, emoțională folosim celebrul termen bullying.

Critica și judecarea continuă a unei persoane nu aduc nimic bun pe termen lung

CSÎD: Ne puteți da exemple de violență psihică asupra copiilor?

Camelia Anca Baciu: Persoana “violentată” este, de cele mai multe ori, ridiculizată în public, criticată, umilită. Cele mai frecvente semne care trădează un individ care îi abuzează emoțional pe cei din jur sunt: tonul vocii (țipetele); insultele, înjosirea, înjurăturile; amenințările, intimidarea; ignorarea și izolarea; critici, judecată, etichetări, comparații cu alții…

De fapt, cel mai periculos și traumatizant este criticarea și judecarea persoanei, în loc de comportamentul ei. Nu identificăm individul cu ceea ce a făcut/nu a făcut într-o zi! Descurajarea constantă este tot o formă a abuzului psihoemoțional, care pune în pericol echilibrul și evoluția copiilor și adolescenților!

Iată exemple de mesaje care nu trebuie nici măcar gândite, darămite spuse:

De nimic nu ești în stare!

Nici o bază n-am în tine!

Pe ce pui mâna strici!

N-o să se aleagă nimic de capul tău!

Vrei să ajungi “târâie-brâu ca Marian de la parter?

Copil cretin ce ești, uite ce prostie ai făcut! Și dacă nu ți-aș fi spus de 1000 de ori, tâmpitule ce ești, vezi ce porcărie iese dacă faci totul de capul tău?!

Uite că Sanda a luat 10 în teza la mate, tu ce ai de nu poți, ești mai proastă? Că doar ți-am luat tot ce-ți trebuie, tot ce-ți este necesar…

Fă și tu ceva practic că o să mori de foame, nu mai visa la pasiunile tale prostești, la cai verzi pe pereți!

Mesajele de acest gen sunt insalubre, neigienice, deci foarte dăunătoare pentru minte, suflet, corp și acţiuni.

Violența psihică asupra copiilor lasă urme adânci pe parcursul întregii vieți

CSÎD: Ce i se întâmplă copilului abuzat psihologic?

Camelia Anca Baciu: Corpul suferă somatizând, după cum îi sunt vulnerabilitățile, predispozițiile. Dincolo de faptul că dezvăluie sentimente, frustrări, proiecții ale părinților, educatorilor, aceste mesaje distrug vitalitatea, entuziasmul, încrederea în sine ale omului în devenire. Reduc până la anulare curajul, curiozitatea, pofta de a face, formează convingeri greșite.

CSÎD: Adjectivele negative, le rămân copiilor în minte?

Camelia Anca Baciu: Copiii își vor asuma etichetele puse de părinți, frați, bunici, educatori. Rezultatul este că nu vor acționa aproape deloc sau o vor face cu o încărcătură anxioasă foarte puternică; vor începe, dar vor renunța ușor, se vor retrage social până la izolare. Țineți minte: Cuvintele taie mai rău decât sabia!