Când e necesară evaluarea psihologică pentru copil?

Renunţaţi la ideea că este o ruşine să mergeţi la psiholog. În ţările occidentale, părinţii merg alături de copii şi adolescenţi la specialistul în comunicare o dată pe an, doar ca să fie siguri că totul e bine. Aşadar, în lipsa simptomelor. Dar când trebuie cu adevărat să faceţi o vizită psihologului?

Visează urât şi visele se repetă, nu poate să doarmă, devine violent în prezenţa altor copii, nu vrea să interacţioneze cu alţi copii. Sunt suficiente motive pentru ca micuţul să aibă parte de o evaluare psihologică. Mergeţi alături de cel mic la specialist deoarece are şanse de 100% să îşi construiască o viaţă psihică normală şi astfel să aibă o viaţă liniştită.

Din păcate, mulţi dintre părinţii din România au un sentiment de jenă să acceseze serviciile unui psiholog. Unii consideră această vizită un moft, alţii se tem să nu fie blamaţi de către psiholog, alţii recurg la o scuză universală pentru neprezentare, chiar dacă li se pare că propriul copil are manifestări anormale – ‘’Nu am bani!’’.

Recomandări

Care sunt semnele depresiei la adolescenţi?

Doresc să adopt un copil. Cum procedez?

Aceasta poate fi într-adevăr o problemă atâta vreme cât, în privat, o şendinţă la psiholog costă în jur de 100 de lei. Dar dacă micuţul are o neplăcere fizică, ajungeţi imediat la medic pentru o consultaţie. În mod similar, ar trebui să mergeţi la psiholog dacă observaţi anumite reacţii în comportamentul copilului.

“Trebuie să vă îngrijoreze dacă cel mic nu doarme, nu mănâncă, nu vrea să mai stea singur. Şi nu numai. Copilul evită situaţiile sociale şi evită copiii. Dacă evită adulţii sau are probleme în a relaţiona cu adulţii nu este o problemă psihologică. Devine o problemă reală de tipul anxietăţii sociale doar dacă cel mic are probleme cu copiii de aceeaşi vârstă”, spune psihologul Bogdana Bursuc.

Până la 5 ani, copiii sunt extrem de activi. Aşadar, nu ar trebui să vă îngrijoreze dacă vi se pare că fac nebunii, ci dacă sunt prea cuminţi. ‘’Acesta este un semn că ar trebui să mergeţi la un specialist’’, întăreşte şi Daniela Gheorghe, psiholog.

Şi agresivitatea poate fi semnul unei situaţii pe care nu o suportă copilul, la fel ca acţiunile repetitive. Ticurile sunt un semnal că sănătatea emoţională a copilului nu este perfectă. ‘’Ceea ce este extrem de important este să îi observăm în mod natural şi să nu îi examinăm ca şi la medic’’, spune Daniela Gheorghe, psiholog.

De obicei, părinţii reuşesc să perceapă aceste modicări. Mai dificil este când cel mic spune că îl doare burtica, capul sau acuză stări de greaţă. Spre exemplu, când merge la şcoală sau la grădiniţă. Dacă părintele îi spune să stea acasă, copilului îi trec simptomele, părinţii se enervează, consideră această situaţie drept un şantaj.

Dar nu este vorba despre un şantaj. Este un indicator că se întâmplă ceva la şcoală de care mintea încearcă să se apere. Iar dacă părinţii reacţionează acut, e un motiv suplimentar ca micuţul să îşi ascundă problemele şi să-şi înrăutăţească situaţia. Astfel, nu vă fie teamă să veniţi la psiholog cu cei mici.

Mai ales că ei nu sunt pacienţi, nu au o boală. ‘’Puţini dintre copiii care ajung la psiholog au cu adevărat o boală’’, spune psihologul Daniela Gheorghe. Psihologii pediatri insistă asupra faptului că discuţiile cu cei mici dau întotdeauna rezultate favorabile, aceasta spre deosebire de adulţi.

Cum îi pregătiţi pentru vizita la psiholog?

Psihologii specializaţi în pediatrie ştiu cum trebuie să abordeze un copil indiferent de vârstă. Copilului ar trebui să-i spuneţi doar că mergeţi la o doamnă sau la un domn care o să-i înveţe să deseneze. Într-adevăr, psihologul va încerca să deschidă comunicarea cu ajutorul creioanelor colorate şi a foilor de hârtie. Aceasta şi pentru că ceea ce desenează un copil este sugestiv pentru starea lui psihică şi este un punct de plecare în comunicarea cu specialistul.