Alăptarea la sân – o zeste importantă pentru sănătate pe care mamele o pot da natural copiilor încă de la naștere. Totuși, nu de puține ori mamele din România sunt încurajate să dea și un biberon cu lapte praf… Însă, pe lângă mituri (ți se lasă sânii, copilul devine dependent de mamă(!), laptele nu este suficient de bun, laptele nu este destul) există și situații în care mama nu poate alăpta. Așa cum există și situații când copilului nu se poate hrăni de la sân. Când se impune cu adevărat laptele praf?
În general, mamele care vor să alăpteze, își pot hrăni copilul la sân. Mai ales în cazul în care mama a născut natural, alăptarea se instalează ușor. Însă există și cazuri când un supliment de lapte este cu adevărat necesar prin hipolactație maternă. În cazul nașterii prin cezariană (mai ales la cerere) lactația se poate instala puțin mai dificil.
Nu atunci când ea sa alte persoane ori cadre medicale grăbite au impresia asta. Fiecare organism are ritmul lui, iar stresul, presiunea psihologică, pot fi factori importanți în decizia mamei de a alăpta sau nu. Există și femei care deși fac toate eforturile și sunt pregătite psihilogic să alăpteze, condiția medicală nu le permite. Boli precum hipotiroidism sau insuficiență hipofizară sunt printre cauzele pentru care o mamă nu poate hrăni copilul la sân.
Nu doar afecțiunile de care poate suferi mama, felul în care a născut sau dorința acesteia pot fi o piedică în hrănirea la sân, ci și problemele medicale ale copilului. De exemplu, un copil cu fren lingual restrictiv care duce la o atașare la sân ineficientă și automat stimulare a lactației neadecvată. Rezultă de aici insuficiența lactației. Consultanții în alăptare și cadrele medicale pot sfătui mama.