Vizita la psiholog este, în continuare, un subiect greu de abordat de români, în special atunci când este vorba despre copii-pacienţi. Dacă adulţii au început să învingă prejudecăţile şi să ceară ajutor specializat în diverse momente de cumpănă, familiile apelează mai greu la psiholog pentru problemele copiilor.
“Din nefericire, societatea noastră nu încurajează vizita la psiholog, existând prejudecăţi de tipul “nu am nevoie de sfaturi din partea unor necunoscuţi!” sau “nu sunt nebun/nu am un copil nebun!”. Familiile apelează la sfatul unui specialist pentru copii, după o serie de încercări eşuate de a rezolva problemele cu care se confruntă sau atunci când sunt sfătuite de cei din mediul şcolar. Oricum, în ultimii ani s-a remarcat o schimbare de atitudine în ceea ce priveste vizita la psiholog, deoarece stresul cotidian şi cerinţele din ce în ce mai presante asupra copiilor îi fac pe părinţi să se simtă sufocaţi de probleme şi să ceară ajutor specializat”, declară Luminiţa Preduca, psiholog specialist la Infant Kineto Clinic.
Cel mai adesea copiii români ajung la psiholog pentru că au un randament scolar scăzut, prezintă o agresivitate crescută, suferă de diferite fobii, se confruntă cu diverse temeri, manifestă o lipsă de comunicare acasă sau în mediul şcolar, nu se pot adapta sau concentra.
“ADHD-ul (tulburarea cu deficit de atenţie şi hiperactivitate) este tot mai des întâlnit, copiii sunt hiperactivi, nu se pot concentra şi vor să facă mai multe lucruri deodată. Săptămânal, diagnosticăm în clinica noastră două cazuri de ADHD, ceea ce înseamnă foarte mult. Pe de altă parte, depresia este boala secolului, şi, de cele mai multe ori, afectează şi copiii, presiunea socială şi familială fiind din ce în ce mai mari. Se cere de la copil să fie cuminte, să fie un bun sportiv, să înveţe foarte bine, să aibă note bune, să fie “în rândul lumii””, adaugă specialista.
Psihologul este liantul dintre copil şi cei ce se ocupă de îngrijirea lui – părinţi sau bunici. Specialistul îi ajută să comunice mai bine, să se ajute reciproc, să evolueze împreună, să devină un întreg. De asta este extrem de importantă participarea – cu mintea şi inima deschise – din partea membrilor familiei la terapia copilului.
“Părinţii sunt parte activă în cadrul şedinţelor, sunt sfătuiţi cum să procedeze în anumite situaţii, unde au greşit, ce au făcut bun şi unde pot corecta anumite comportamente. În lucrul cu copii, inclusiv părinţii primesc consiliere psihologică, pentru că un mediu familial bun este foarte important pentru succesul terapiei”, concluzionează Luminiţa Preduca.
Psihologii spun că, de cele mai multe ori, părinţii se consideră vinovaţi de reacţiile copiilor, dând vina pe lipsa timpului, a banilor sau pe greşelile soţului/soţiei. Nu se poate vorbi despre un eşec de parenting, ci este vorba despre aspiraţiile, dorinţele pe care le au părinţii când se gândesc la copii lor, dorinţe care, de multe ori, nu corespund cu nevoile copiilor. Toate aceste lucruri pot fi prezentate şi discutate cu ajutorul psihologului specializat în terapia familiei – neidentificate şi nelămurite pot degenera în conflicte puternice.