Carmen Dumitru: ”Educația acvatică e bine să fie începută după realizarea vaccinului de 4 luni”

Am auzit deseori vorbindu-se de beneficiile educației acvatice și cum această activitate ajută la dezvoltarea armonioasă a bebelușilor. Totodată naște o siguranță în mediul acvatic și crește încrederea în sine. Pentru a afla mai multe detalii despre educația acvatică și kinetoprofilaxia am stat de vorbă cu Carmen Dumitru, fondator al unui club acvatic pentru bebeluși, care ne-a explicat care sunt beneficiile acesteia și în ce mituri părinții nu ar mai trebui să creadă, când vine vorba ca cel mic să ia contact cu apa încă de la o vârstă fragedă.

Educația acvatică și kinetoprofilaxia: beneficii pentru dezvoltarea copilului

CSID: Ce este educația acvatică și care sunt beneficiile acesteia?

Carmen Dumitru: Educația acvatică este procesul de reacomodare a bebelușului cu mediul acvatic unde, sub atenta îndrumare a instructorilor, se pot stimula reflexe primare astfel încât achizițiile acvatice, fizice și cognitive să cunoască o dezvoltare timpurie și peste medie. Acestea sunt de altfel date confirmate de un studiu al Griffith University din Australia, realizat pe un eșantion de peste 7000 de copii. Beneficiile acestei activități, recunoscută drept singura activitate motrică ce poate fi începută din primele luni de viață, înseamnă: tonus muscular, încrederea în propriile forțe, inteligență emoțională și socială crescută, echilibrarea apetitului și somnului, siguranță în mediu acvatic, întărirea sistemului imunitar, îmbunătățirea coordonării și a echilibrului.

Recomandări

(P) Locul ideal pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor: Stejarii Club Rezidențial și Stejarii Collection

Situația alarmantă a cazurilor de pneumonie la copii, în România. Măsurile de precauție recomandate de medici

CSID: Care este diferența între un curs de înot și un curs de educație acvatică?

Carmen Dumitru: Educația acvatică poate începe încă din primele luni de viață și are drept focus stimularea reflexelor primare. Înotul, prin care înțelegem deplasarea acvatică independentă fără ajutorul obiectelor plutitoare, poate începe în jurul vârstei de 2-3 ani, însă procedeele de înot pot fi învățate începând cu vârsta de 4-5 ani.

De la ce vârstă îi ducem pe cei mici la bazin?

CSID: Ce rol are kinetoprofilaxia în educația acvatică? De la ce vârstă se poate face educație acvatică și kinetoprofilaxie?

Carmen Dumitru: Dacă vorbim de un bebeluș eutrofic, un program de kinetoprofilaxie poate fi început încă din primele zile de la naștere, acesta fiind un program profilactic care urmărește că prin intermediul exercițiilor pe uscat și cele acvatice să optimizeze starea de sănătate, să prevină apariția dezechilibrelor și a îmbolnăvirilor. Educația acvatică e bine să fie începută după realizarea vaccinului de 4 luni.

CSID: Când se recomandă kinetoprofilaxia unui copil? În ce condiții?

Carmen Dumitru: Kinetoprofilaxia, suplinește nevoie de mișcare a celor mici, de aceea noi o recomandam de la nou născut până la intrarea la școală când activitățile fizice se presupun a fi prezente mai intens în viață copilului. Dacă în primii 3 ani de viață beneficiile acestei activități pot fi vizibile mai mult în sfera dezvoltării neuro-motorii, cognitive, de motricitate fină, echilibru psiho-fizic între organism și mediu, după 3 ani vom putea urmări creșterea capacității la efort, explorarea amplitudinii articulare, îmbunătățirea forței musculare și acolo unde e cazul îmbunătățirea aliniamentului normal al corpului.

CSID: Care este diferența între kinetoprofilaxie în apă și pe uscat?

Carmen Dumitru: Diferența o face exercițiile ce pot fi făcute în cele două medii. Mediu acvatic fiind mai permisiv, nu pune presiune pe articulații și oferă o dinamică mai amplă a mișcărilor ce se pot efectua. Nu e de mirare în acest context că bebelușii iubesc mai mult exercițiile în apă decât exercițiile pe uscat. Un copil de 4 luni care își poate ține doar capul va iubi deplasarea în mediu acvatic, sprijinit doar de o frită, iar mișcarea din reflex a mâinilor și picioarelor îi vor permite să se deplaseze independent spre jucăriile sale de interes din apă.

CSID: Există și beneficii indirecte sau poate mai puțin cunoscute ale educației acvatice și ale kinetoprofilaxiei?

Carmen Dumitru: Sigur, același studiu al Universității Griffith face referire la apariția precoce a unor abilitați viitoare pentru cei care încep educația acvatică în primele 12 luni de viață, cum ar fi abilitați de citire manifestate timpuriu, abilitați matematice apărute cu 6 luni mai devreme decât în cazul copiilor care nu au făcut astfel de cursuri de educație acvatică, respectiv abilități de comunicare apărute cu 11 luni mai devreme. Prin intermediul celor două activități se pot recupera într-un timp mai scurt patologii rezultate în urma unor nașteri premature sau că efect al subponderabilității, se face mai ușor tranziția spre alte contexte de învățare, cum ar fi limbi străine, alte sporturi sau activități, și nu în ultimul rând părinții ne spun frecvent că observă o mai mare deschidere către ascultare și reducerea anxietății de separare.

Mituri despre educația acvatică

CSID: Dar nu sunt părinți care consideră că un bebeluș este prea mic pentru înot? Există și alte mituri vizavi de educația acvatică timpurie sau de necesitatea kinetoprofilaxiei?

Carmen Dumitru: Da, mulți părinți consideră că un copil de câteva luni nu este pregătit să pornească pe un astfel de drum din cauza vârstei, dar, de fapt, tocmai acest lucru le oferă în timp un avantaj și achiziții viitoare peste medie. Expunerea la un mediu stimulant, interacțiunea cu alți copii de vârste apropiate lor le oferă suficiente instrumente că ei să conștientizeze nevoia de mișcare de la o vârstă fragedă și să se bucure de beneficiile directe și indirecte ale unei astfel de activități.

De asemenea, de-a lungul timpului, am observat că mulți părinți consideră că venirea sezonului rece ar trebui să presupună o pauză de la activitatea de educație acvatică pentru a evita riscul îmbolnăvirilor. Colaborăm îndeaproape în cadrul echipei cu medici pediatri și psihologi care asigură că cei mici au nevoie și în acest sezon, al anotimpului rece,  să le fie satisfăcută nevoia de mișcare, rutina unei activități care le face plăcere și care îi ancorează într-un context destul de volatil în ultima perioada.

De altfel, la începutul acestui an, cu ajutorul colaboratorilor noștri – medici, instructori de înot, profesori de educație fizică și sport, kinetoterapeuți – am publicat prima carte în limba română dedicată educației acvatice. Nu mi-e frică de apă! se adresează atât copiilor – cărora li se explică într-o manieră accesibilă lor cum se desfășoară o lecție de educație acvatică și ce presupune aceasta -, cât și părinților, fiind totodată un ghid pentru aceștia în alegerea activității acvatice potrivite pentru copiii lor, dar nu numai.

CSID: Dacă tot ați menționat subiectul răcelilor, cum poate fi evitată această temere de a răci?

Carmen Dumitru: Încă de acum 8 ani, de când am deschis clubul, am pus accent pe aclimatizarea treptată, care înlătură astfel de suspiciuni. Astfel, noi recomandăm să se ajungă la piscină cu 10-15 minute înainte de începerea ședinței, renunțând-se la hainele groase la intrarea în club, pentru o mai bună aclimatizare cu ambianță din incintă. Avem o cameră de așteptare, intermediară, unde temperatura se apropie mai mult de cea din zona bazinului. De asemenea, atât la începutul, cât și la sfârșitul ședinței, dușul nu trebuie efectuat cu apă fierbinte, temperatura fiind la valoare de confort pentru copil (32-34°C). De asemenea, îmbrăcarea copilului se va face treptat, hainele groase fiind puse la ieșirea din incinta clubului după pauza de aclimatizare pentru închiderea porilor, de minimum 15 minute între duș și plecare.