Casele de copii de tip vechi se vor desfiinţa. Copiii abandonaţi ai României, încotro?

Zilele acestea se vorbeşte mai mult ca niciodată despre copii în România, date fiind recentele tragedii – copilul decedat după ce a căzut într-o toaletă la şcoală, copilul ucis în bătaie de mamă şi de fraţi, cazurile victimelor adolescente din Olt căzute în mâna unui criminal. Se vorbeşte cu ardoare şi despre incompetenţa poliţiei de a salva-o pe Alexandra, fata ce a sunat la 112, despre lipsa de implicare a celor ce sunt martori la cazurile de violenţă în familie sau despre lipsa de implicare chiar şi atunci când sunt sesizate nereguli ce pot pune în pericol copii. Ce se întâmplă cu copiii României? Cum îi putem proteja? Cum îi putem ajuta? De curând, s-a anunţat că se are în vedere desfiinţarea caselor de copii.

Mai precis, conform informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului Muncii, Guvernul a aprobat modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principalele schimbări vizând finalizarea dezinstituţionalizării copiilor până la sfârşitul anului 2020. Casele de copiii din România au o imagine demnă de filmele horror în afara ţării. Ce se va întâmpla însă cu copiii? Oficiailii spun că se vor încuraja plasamentul la familie sau rude, prin acordarea unui indemnizaţii de sprijin de 400 de lei şi se va interzice instituţionalizarea copiilor în centre de plasament. ”Astfel, în vederea finalizării demersului de dezinstituţionalizare a copiilor, actul normativ adoptat interzice plasamentul copiilor în servicii de tip rezidenţial cu caracteristicile centrelor de tip clasic, începând cu data de 01 ianuarie 2020. Măsura este necesară pentru ca instituţiile de tip vechi, care trebuie închise, să fie depopulate treptat, dar şi pentru a sprijini dezvoltarea reţelelor de servicii alternative la îngrijirea instituţională”, a declarat ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale, Marius Budăi.

După 01 ianuarie 2021, funcţionarea centrelor de plasament este interzisă

Actul normativ adoptat de Guvern introduce obligaţia autorităţilor de la nivel local, dar şi a furnizorilor privaţi de servicii sociale, de a închide centrele de plasament de tip vechi sau de a reorganiza serviciile de tip rezidenţial, până la data de 31.12.2020. După data de 01 ianuarie 2021, funcţionarea centrelor de plasament este interzisă, iar nerespectarea acestei prevederi va fi considerată contravenţie şi se pedepseşte cu amendă cuprinsă între 3.000 lei şi 10.000 lei.

Recomandări

Criminalul din Caracal, un psihopat sadic? Un psihoterapeut face profilul psihologic al unui psihopat

O treime din femeile căsătorite, violate în mod repetat de partenerul de viaţă

Ce se va întâmpla cu copii cu handicap şi nevoi speciale abandonaţi?

În acelaşi timp, având în vedere numeroasele recomandări formulate de-a lungul timpului cu privire la eliminarea excepţiilor privind instituţionalizarea copiilor cu handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate, actul normativ elimină excepţia de instituţionalizare a copilului cu dizabilităţi cu vârsta sub 3 ani.

Documentul introduce excepţia de instituţionalizare pentru copilul cu vârsta între 3 ani şi 7 ani neîmpliniţi, dacă acesta prezintă atât deficienţă/afectare funcţională complete, cât şi limitări de activitate şi restricţii de participare complete, confirmate de serviciul de evaluare complexă din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi pentru care nu poate fi asigurat accesul la servicii de abilitare-reabilitare în alte tipuri de servicii, începând cu 01 ianuarie 2021.

Plasamentul în familii mai rentabil pentru stat, dar şi pentru copilul abandonat

Prin modificările aduse Legii 272/2004 sunt stimulate şi persoanele care doresc să se implice în creşterea şi îngrijirea unui copil separat de familie, prin introducerea unei indemnizaţii de sprijin lunară, în cuantum de 400 lei. Decizia a fost luată după ce s-a constatat în timp că plasamentul la familie, persoană, rudă este mai eficient pe termen mediu şi lung pentru copiii separaţi de familie, dar şi mai rentabil din punct de vedere al costurilor.

Ce se va întâmpla cu copiii ai căror părinţi muncesc în străinătate?

În ceea ce priveşte situaţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, s-a stabilit ca pe lângă rudele până la gradul IV, care pot fi desemnate să asigure creşterea şi îngrijirea acestor copii, să fie introduse şi persoanele care fac parte din reţeaua socială a acestuia şi faţă de care a dezvoltat relaţii de ataşament sau cu care s-a bucurat de viaţa de familie.
Documentul aprobat de Guvern introduce şi prevederi clarificatoare privind desemnarea persoanei în grija căreia rămâne copilul pe durata absenţei părinţilor, astfel încât să se evite situaţiile în care, printr-o interpretare restrictivă, această desemnare se face doar pentru un an, fără a mai fi realizată prelungirea succesivă a acesteia. În acest fel se evită lipsirea copilului de o persoană care să suplinească rolul ce ar fi trebuit îndeplinit de părinţi.

Ce se va întâmpla cu tinerii de 18 ani ce vor părăsi centrele de plasament?

Actul normativ adoptat de Guvern are în vedere şi creşterea calităţii vieţii tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecţie specială, fiind introdusă obligaţia direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) să le acorde sprijin în căutarea unui loc de muncă şi a unui loc de cazare în ultimele şase luni de şedere în sistem, iar serviciului public de asistenţă specială, să îi monitorizeze timp de doi ani.
Tot pentru a veni în sprijinul tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie specială, s-a stabilit creşterea indemnizaţiei acordate acestora la ieşirea din sistem, de la valoarea unui salariu de bază minim brut pe ţară la valoarea a trei salarii minime brute.

Ce înseamnă familie extinsă?

Modificările aduse Legii 272/2004 asigură şi o delimitare mai clară a noţiunii de familie extinsă, pentru a facilita desfăşurarea procedurilor menite să identifice cea mai bună măsură de protecţie specială pentru copil, dar şi a indicării exprese a persoanelor care pot fi avute în vedere. Astfel, actul normativ stabileşte că membrii familiei extinse sau ai celei substitutive pot fi doar acele persoane cu care copilul sau familia acestuia au menţinut relaţii personale şi contacte directe.

Ce se va întâmpla cu copiii cu carte de identitate ai căror părinţi divorţează?

De asemenea, ţinând cont de principiul ascultării opiniei copilului şi luării în considerare a acesteia, dar şi de vârsta şi de gradul său de maturitate, s-a stabilit că este obligatoriu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani în ceea ce priveşte stabilirea programului de relaţii personale în situaţia în care părinţii divorţează. Dacă copilul refuză să îşi dea consimţământul, programul se stabileşte de către instanţa judecătorească.

Ce se va întâmpla cu copiii minori solicitanţi de azil?

Aceştia trebuie să se adreseze oficiilor DGASPC. Modificările adoptate de Guvern vizează şi minorii solicitanţi de azil. Astfel, actul normativ stabileşte că la categoriile de copii care beneficiază de măsuri de protecţie specială se adaugă copiii solicitanţi de azil, dar şi obligaţia DGASPC de a numi o persoană care să asiste solicitantul de azil minor pe parcursul tuturor procedurilor legale privind clarificarea situaţiei sale.