Ce este normal şi ce nu în dezvoltarea copilului în primul an de viaţă

Să devii părinte este, fără îndoială, una dintre cele mai mari provocări ale vieţii. După euforia iniţială şi atmosfera de sărbătoare de la maternitate, mama şi tatăl sunt cuprinşi de o sumedenie de întrebări şi de frici. Lună de lună, se vor întreba dacă fac ceea ce trebuie şi dacă cel mic se dezvoltă normal. Tocmai de aceea, specialiştii au pregătit un ghid al etapelor fireşti de dezvoltare, împărţite pe luni de viaţă, un real reper pentru proaspetele familii care, de multe ori, se simt neajutorate.

3 luni
La această vârstă, sugarul trebuie să stea în „postura păpuşii”, adică pe burtă, cu sprijin pe antebraţe şi cu capul ridicat. El trebuie să ţină capul sus câteva minute şi să îl întoarcă spre stânga şi spre dreapta, iar, mai târziu, să se şi joace în această poziţie. “De cele mai multe ori, părinţii evită să-şi aşeze copilul pe burtică. Se tem că va vomita sau se va sufoca. Aceste lucruri nu se pot întâmpla dacă este supravegheat, încurajat şi ajutat să îşi ridice capul, să îşi tonifice musculatura spatelui, pregătindu-se astfel pentru următoarea etapă”, explică Gabriela Nedel, kinetoterapeut principal, cu 16 ani experienţă în lucrul cu copiii.

Între 3 şi 6 luni
În această perioadă, trebuie să se rostogolească. La început, se va întoarce doar pe o parte, primul pas spre rostogolirea pe burtă.

Recomandări

Aluniţele la copii: când este cazul să mergem la dermatolog

Incestul emoţional: cum evitaţi această dramă a multor copii

6 luni
Acum, copilul trebuie să stea în şezut şi va reuşi acest lucru în urma unui „antrenament”. Părintele îl aşază în funduleţ, sprijinit, de câteva ori pe zi, la început pentru câteva minute, după care creşte şi numărul reprizelor. Scopul este de a tonifia musculatura spatelui, a abdomenului şi de a obţine un echilibru mai bun în şezut. “Aşezatul copilului între perne nu este recomandat deoarece nu avem un control vizual bun asupra poziţiei spatelui, acesta putând fi cifozat sau înclinat. O greşeală pe care părinţii o fac este aceea de a aşeza mult prea devreme copilul în această postură, când musculatura nu este pregătită pentru a susţine greutatea trunchiului şi a capului”, avertizează Gabriela Nedel, specialista celui mai modern centru dedicat tratamentelor pentru copii.

Între 6 şi 7 luni
La această vârstă, copilul trebuie să se târască. De pe burtică, se va împinge în genunchi şi se va ajuta de mâini pentru a se deplasa înainte şi înapoi.

Între 8 şi 10 luni
Cel mic trece acum uşor de la târâre la statul în patru labe şi, apoi, la mersul de-a buşilea.

Între 9 şi 12 luni
Acum, copilul se ridică în picioare cu sprijin, după care se deplasează în lateral, cu pasi adăugaţi. Când începe să capete încredere îşi desprinde mâinile de obiectul de sprijin şi încearcă să-şi gasească echilibrul, şi chiar să faca unul sau doi paşi. “Recomand părinţilor să aştepte momentul când copilul se ridică singur în picioare şi vrea să se deplaseze. Când va fi vremea, el singur va dori să fie ajutat de către cei din jur. Dacă vom grăbi momentul ridicării în picioare şi al mersului, poate rezulta mersul pe vârfuri, dar şi  deficienţe ale coloanei mai târziu – curburile fiziologice ale coloanei vertebrale se formează în primii ani de viaţă. Există cazuri în care copilul este mai lent. Doar dacă depăşeşte cu mult perioada în care ar fi trebuit să obţină anumite posturi sau moduri de deplasare – de exemplu, dacă a împlinit 18 luni şi nu merge – trebuie să vă adresaţi medicului de recuperare sau kinetoterapeutului”, ne sfătuieşte Gabriela Nedel.

Aşadar, nu uitaţi: nicicând nu a fost mai potrivită expresia “toate la timpul lor”. Un eventual program de recuperare pentru bebeluşi va cuprinde exerciţii pentru tonifierea musculaturii, obţinerea echilibrului corporal şi a posturilor si modurilor de deplasare normale vârstei.