Este o modă în România mai ales ca de ziua copilului tortul să fie cât mai colorat. Să aibă forme cât mai interesante și să fie inspirat din povești sau desene animate. Ei bine, în multe dintre aceste cazuri, maeștri cofetari folosesc fel și fel de coloranți alimentari. Frumoase, nimic de zis. Însă, un tort făcut în casă are beneficiile sale.
La împlinirea celor 5 ani, fiul meu Marc Robin – a avut o dorință clară: tort dinozaur cu pastă de tomate pentru acasă și tort în formă de trenuleț cu pastă de tomate pentru grădiniță. Ambele făcute în casă! Am crezut că glumește, dar cum mai multe zile a insistat cu formele dorite și compoziția, am zis OK. Hai să vedem ce putem face, deși sincer nu aveam deloc idei. Din cauza pandemiei de Covid19, la grădiniță nu a fost permis să aducem ceva gătit în casă ci înghețată. Însă băiatul tot două torturi a vrut. Zis și făcut.
Am avut la îndemână ouă de la găini crescute în aer liber, zahăr, făină, ulei, praf de copt, mere.
Am copt într-o tava de chec primul blat (aici avea să se nască trenulețul) și într-o tavă rotundă am copt restul de blat. Am ornat cu felii de măr. De aici avea să se nască dinozaurul. Rețeta a fost clasică de pandișpan. Pentru cele două blaturi am pus 9 ouă, 7 linguri de zahăr, 9 de ulei de floarea-soarelui, 14 linguri de făină, 1 praf de copt. Orice rețetă este bună. Copilul s-a bucurat să participe la procesul preparării.
Blatul copt în tava de chec a fost tăiat transversal în două jumătăți. Cu ajutorul unui cuțit foarte bun (mic) am decupat forma șinei de tren. Iar cealaltă jumatate am tăiat-o în două și am ridicat vagoanele. Am ajustat iar formele, tăiand mici dreptunghiuri. Din restul de pandișpan rămas am tăiat roțile. Tot trenul a fost lipit cu pastă de tomate… De ce nu?
Ar fi putut fi un dinozaur în relief, însă cum materia primă era limitată în cazul nostru, ne-am limitat la a face un șablon din hârtie. Am desenat cu un creion pe o coală albă un dinozaur și apoi am decupat forma lui cu foarfeca. Apoi, am suprapus hârtia și cu ajutorul aceluiași cuțit ascuțit am decupat. Am pus pasta de tomate în zona limbii, iar ochiul l-am făcut din ciocolată.
Copilul a fost mai mult decât încântat că a fost martor la toate aceste etape, că i-am îndeplinit visul, am respectat indicațiile sale. Și evident, nu prea a vrut să mănânce. De fapt, a mâncat doar șina de tren.
Următoarea lecție a fost când au apărut primele semne de mucegai. I-am explicat că nu mai este proaspăt și că mucegaiul face parte din procesul natural de descompunere. M-a întrebat apoi de ce nu am pus chimicale, ca să nu se strice tortul? I-am explicat că tocmai acesta este avantajul tortului făcut în casă, că are ingrediente naturale. Împreună am decis să-l ducem la ghena cu gunoi biodegradabil. Și să mai facem torturi de casă.