De peste 40 de ani, FIV reprezintă opțiunea terapeutică pentru cuplurile aflate în situații care, la prima vedere, păreau că nu au nicio șansă de a deveni părinți. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate spune că după ce toate tratamentele clasice eșuează, inclusiv inseminarea artificială – atunci când aceasta reprezintă o opțiune – și speranțele celor afectați de infertilitate (atât femei cât și bărbați) sunt năruite, știința întinde cu prietenie mâna pentru a mai acorda încă o șansă: FIV. În alte cazuri, însă, investigațiile efectuate de specialistul în infertilitate conturează din start, în mod evident, necesitatea realizării fertilizării in vitro ca și unică metodă prin care femeia să poată rămâne însărcinată.
Iată care sunt cele cinci cele mai comune astfel de situații, în opinia mediului cu specializare în infertilitate, Andreas Vythoulkas:
În principiu, există două opțiuni pentru tratarea pacientelor cu leziuni ale trompelor uterine sau cu aderențe pelvine. Prima o reprezintă o intervenție chirurgicală asupra trompelor, în urma căreia pacienta fie rămâne însărcinată în mod natural, fie apelează la inseminarea intrauterină. Cu toate acestea, în multe cazuri, intervenția chirurgicală nu este o opțiune bună, deoarece trompele uterine deteriorate pot fi foarte dificil de remediat chirurgical, iar operația poate reprezenta un risc ridicat de sarcină ectopică. În aceste cazuri în care varianta chirurgicală nu primește mari șanse de succes, fertilizarea in vitro este cea mai bună alegere. Obstrucția sau lipsa unei trompe sau chiar a ambelor este, în mod evident, o indicație pentru FIV.
Pe parcursul vieții, rezerva ovariană a unei femei scade odată cu vârsta, atât din punctul de vedere al cantității cât și al calității ovocitelor. Acest fapt se accelerează accelerat după vârsta de 35 de ani. În astfel de situații, o șansă pentru obținerea sarcinii o reprezintă ciclurile FIV, care presupun tratamente hormonale de stimulare ovariană, recoltare de ovocite, fertilizare și embriotransfer. Tehnicile alese de medic pot fi însă diferite (eclozare asistată, ICSI), pentru că fiecare caz este tratat personalizat.
O altă situație în care doar fertilizarea in vitro poate face posibilă instalarea sarcinii este anovulația. Procedura este recomandată atunci când, deși ca urmare a tratamentului s-a reușit obținerea ovulației, cu toate acestea în decurs de șase luni nu a putut fi concepută sarcina pe cale naturală.
Sindromul ovarelor polichistice este un dezechilibru hormonal care afectează între 5% și 10% dintre femeile de vârstă fertilă, fiind o importantă cauză de infertilitate. La aceste paciente ovulația este neregulată sau absentă, ovocitul nu ajunge la maturitate sau nu este eliberat, persistând foliculii în care acesta s-a dezvoltat. Din cauza anovulației nu se secretă progesteronul necesar apariției menstruației, aceasta lipsind. Într-o astfel de condiție, este evident că soluția obținerii unei sarcini este reprezentată de fertilizarea in vitro.
Datele științifice actuale despre endometrioză arată că formele sale ușoare, până la moderate, pot fi tratate în mod eficient cu o combinație de terapie chirurgicală și medicamentoasă. În stadiile ei avansate (III și IV) și în prezența endometrioamelor, fertilitatea este din păcate semnificativ afectată, iar tratamentul optim de primă linie care oferă cele mai mari rate de succes ale sarcinii este fertilizarea in vitro.
Și băieții sunt de vină, câteodată! Concentrația de spermatozoizi sub medie, mobilitatea lor slabă sau anomaliile în ceea ce privește dimensiunea și forma lor sunt cauze care pot face dificilă fertilizarea ovulului. Fertilizarea in vitro folosind tehnica ICSI (Intracytoplasmic Sperm Injection) reprezintă soluția pentru cuplurile care nu pot concepe din unul dintre motivele enumerate. Aceeași tehnică este o opțiune și în cazurile în care spermatozoizii sunt obținuți chirurgical sau dacă a existat un eșec prealabil al fertilizării.
Cu tot ce pune medicina în joc, cu toate metodele moderne de investigație și tratament, uneori este nevoită „să se dea bătută”. Când infertilitatea rămâne inexplicabilă în ciuda perseverenței cu care i-au fost căutate cauzele, fertilizarea in vitro rămâne să spună ultimul cuvânt. Sau… primul scâncet de copil!