Copiii, ca si oamenii maturi de altfel, sunt fiinte fragile, care in permanenta se hranesc din dragostea si atentia celor din jur. Este o nevoie primara, normala si are un rol esential in a ne mentine fiinte sociale. Sociopatii prin asta ies in evidenta – ei nu au nevoie de dragostea celorlalti, de sentimentele lor pozitive.
Tocmai din aceasta cauza este atat de dificil sa pedepsesti prin retragerea dragostei sau atentiei fara a o da in bara in ceea ce priveste lucrurile mai importante decat faptul ca a facut o boacana.
Intotdeauna cand pedepsim consideram ca o facem pentru binele copilului. Ca sa isi invete lectia, ca sa stie sa faca mai bine in viitor. Nu o sa auzi vreun parinte sa spuna ca i-a placut sa pedepseasca, ci ca a facut-o pentru ca lucrurile sa nu se agraveze.
Daca insa pedeapsa se asociaza cu retragerea dragostei atunci il poti face pe copil sa se gandeasca:
– am facut un lucru rau fiindca nu sunt bun de nimic
– parintii mei au dreptate sa nu ma mai placa
– parintilor mei le este rusine ca ma au
– cum va fi viata mea in viitor daca ei nu ma mai iubesc?
– lasa, am sa le arat eu lor!
Citeste continuarea pe www.suntmamica.ro.