Copiii cu deficit de atenție au dezavantaje ca adulți

Copiii care se confruntă cu probleme de atenție și sau de comportment ajung să câștige mai puțini bani, să termine mai puțini ani de școală și să aibă o sănătate mintală și fizică mai precară ca adulți, în comparație cu copiii care nu prezintă probleme timpurii de atenție și comportament, potrivit cercetării publicate de Asociația Americană de Psihologie.

Copiii care au deficit de atenție au mai multe șanse să aibă niveluri mai scăzute de educație ca adulți, în timp ce cei care se luptă cu impulsivitatea au mai multe șanse să aibă probleme cu legea, arată cercetarea.

Studiu cu privire la deficitul de atenție și de comportament

Studiul este o „replicare conceptuală” a unei lucrări importante publicate în 2011, care a examinat date de la 1.037 de copii care s-au născut în Dunedin, Noua Zeelandă, la începutul anilor 1970 și au fost urmăriți în următoarele trei decenii. Această cercetare a fost prima care a găsit dovezi pe scară largă că problemele cu autocontrolul în copilărie au fost direct legate de rezultate negative la vârsta adultă. De atunci a fost citat de peste 5.000 de ori în alte lucrări de cercetare.

Recomandări

Dragoș Bucurenci: „Sufăr de deficit de atenție”

ADHD la adulți – ce afecțiuni sunt asociate

O replicare conceptuală este un studiu care testează ipotezele unui studiu original folosind diferite metode și este un pas cheie în progresul științific.

„Studiul Dunedin a primit multă atenție în literatura de cercetare și în presa populară în ultimul deceniu, dar încă nu știam dacă aceste constatări s-ar repeta cu indivizi din alte țări”, a spus Koepp, cel care a inițiat noul studiu desfășurat în SUA și Marea Britanie.

Pentru a investiga acest lucru, el și colegii săi au examinat datele de la două eșantioane mari de participanți din Regatul Unit și Statele Unite. Grupul din Marea Britanie a inclus peste 15.000 de participanți la Studiul Național de Dezvoltare a Copilului, toți au trăit în Anglia, Scoția sau Țara Galilor, s-au născut în decurs de o săptămână în 1958 și au fost urmăriți până la vârsta de 42 de ani. Grupul din SUA a cuprins 1.168 de participanți, care s-au născut în 1991 în 10 spitale din SUA și au urmat până la vârsta de 26 de ani.

În ambele studii, participanții, părinții și profesorii lor au fost chestionați de mai multe ori în timpul copilăriei participanților. Sondajele au inclus măsuri ale impulsivității, neatenției și hiperactivității copiilor acasă și la școală. Mai târziu, ca adulți, participanții au răspuns la întrebări despre aspecte ample ale vieții lor, inclusiv educația, cariera, finanțele și sănătatea fizică și mintală.

Cercetătorii au analizat datele folosind metode statistice similare cu cele ale studiului Dunedin și au găsit rezultate asemănătoare – atenția și problemele de comportament din copilărie au fost asociate cu o gamă largă de rezultate mai slabe la vârsta adultă.

„Am fost surprinși de cât de aproape s-au aliniat constatările noastre de la eșantioanele din Statele Unite și Regatul Unit cu studiul original din Noua Zeelandă. De fapt, în unele dintre modelele statistice pe care le-am rulat, rezultatele au fost identice”, a spus Koepp. „Este o veste grozavă pentru domeniul nostru, deoarece înseamnă că suntem pe un teren mai solid când spunem că abilitățile copiilor de a-și controla atenția și comportamentul sunt abilități importante de viață. Acum putem indica studii longitudinale din trei țări, cuprinzând trei generații diferite, atunci când facem această afirmație.”

Al doilea obiectiv al cercetătorilor a fost să se uite separat la diferite aspecte ale atenției și comportamentului. În timp ce studiul original a analizat aceste abilități în linii mari, în studiul actual, cercetătorii au vrut să vadă dacă problemele cu atenția și problemele cu hiperactivitatea sau impulsivitatea ar prezice rezultate diferite. Ei au găsit dovezi că problemele de atenție au prezis un nivel de educație mai mic, iar problemele de impulsivitate au prezis o implicare mai mare în sistemul de justiție penală.

Copiii cu deficit de atenție: care perioadă a copilăriei mai importantă?

Cercetătorii au vrut, de asemenea, să vadă dacă problemele de atenție și comportament măsurate în diferite etape ale copilăriei au mai mult sau mai puțin probabil să prezică rezultatele la adulți. Studiul original a analizat o medie a măsurilor luate în timpul copilăriei participanților; în noul studiu, cercetătorii au analizat separat măsurile luate în copilăria timpurie, copilăria mijlocie (vârste între 7 și 9 ani) și adolescența timpurie (vârsta de 11 ani).

În general, ei nu au găsit dovezi că vreo perioadă a determinat asocierea dintre comportamentul copilăriei și rezultatele la adulți.