Crize de furie copil. Când trebuie dus la psiholog?

Nu o dată, părinţii experimentează sentimente de neputinţă, de frustrare, de furie căci nu găsesc efectiv soluţii pentru a-şi ajuta copilul de vârstă mai mică sau mai mare să treacă peste sentimente de neputinţă, stări de frustrare, furie. Despre soluţii şi comportamente adecvate ale părinţilor în astfel de situaţii am stat de vorbă cu psiholog Ioana Niţă Amarandei, specializat în psihologie şcolară şi consiliere educaţională şi vocaţională.

CSÎD: Există vreo legătură între alimentaţia copilului şi crizele de furie?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Da. Printre alţi factori de declanşare şi menţinere se numără şi problemele de alimentaţie. Incapacitatea de a înţelege şi implicit de a comunica ceea ce simt, aici facem referire la senzaţiile resimţite la nivelul organismului, îi frustrează, iar pentru ca disconfortul nu încetează ei, percep că nu pot modifica situaţia (neputinţa) şi aşa se instalează furia.

Părinţii cedează în faţă crizelor de furie ale copiilor, de obicei

CSÎD: Până unde pot merge copiii mici cu furia?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: În multe dintre situaţiile întâlnite de mine părinţii sunt cei care cedează acceselor de furie ale propriilor copii aflaţi la vârsta antepreşcolarităţii sau preşcolarităţii. J Piaget susţine ideea conform căreia copilului antepreşcolar îi predomină gândirea simbolică şi preconceptuală, marcând prezenţa, la nivel mental, a stadiului preoperaţional în care se vehiculează simboluri diferite (inclusiv cele verbale), facilitând trecerea inteligenţei de la empiric la reflexiv.
Această gândire preoperaţională, ce se dezvoltă mai ales în intervalul de 2-4 ani, este caracterizată de egocentrism, adică analiza lumii înconjurătoare se realizează doar prin prisma propriilor trăiri şi dorinţe ale copilului.

Recomandări

Jurnalul unei femei care muncea până la epuizare şi nu simţea nicio bucurie

Diana Lefter, director creşă – ”Părinte bun nu înseamnă părinte iresponsabil”

CSÎD: Toţi părinţii au observat orientarea exclusiv către sine a copiilor… Un părinte informat corect va face faţă mai uşor crizelor de furie ale copilului

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: În perioada antepreşcolară se produc restructurări importante la nivelul întregii activităţi psihice, cu efecte directe asupra adaptării şi socializării copilului. În funcţie de calitatea influenţelor educative ale adultului (parentale în special) momentele de criză ale copilului de 2-3 ani se depăşesc mai uşor sau cu dificultate, dar ele sunt inerente, ca urmare a nivelului redus de cunoaştere şi a unei dezvoltări afective difuze, mai puţin organizate.

Crizele de furie fac parte din dezvoltarea personalităţii

CSÎD: Există şi părţi pozitive ale crizelor de furie ale copiilor?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: O asemenea criză care perturbă raportarea la cerinţele adultului şi la adaptarea comportamentală poate avea şi efecte pozitive, din care se desprind, după Osterrieth (1976) dorinţele copilului de autonomie şi independenţă pe măsură ce învaţă să evalueze posibilităţile sale de a acţiona asupra mediului.
CSÎD: Uneori, părinţii nu cer prea multe de la copiii lor?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: ,,Exigenţele educative,, după cum susţine A. Munteanu (2009), în care se remarcă rolul cuplului parental în construirea şi dezvoltarea structurilor comportamentale şi de personalitate în perioada antepreşcolară, este imperios necesar să se manifeste cu grijă, părinţii să manifeste o mare atenţie la atitudinile pe care le manifestă, pentru a nu exercita presiuni şi tensiuni exagerate ce pot produce dereglări comportamentale.

Calm acasă şi fraze scurte

CSÎD: Are şi climatul familial rolul lui în menţinerea calmului copilului?

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Climatul afectiv favorabil contribuie la formarea deprinderilor de convieţuire şi socializare, se dezvoltă abilităţi lingvistice şi receptivitatea faţă de achiziţiile cognitive. Acţiunilor copiilor, percepute de adult ca fiiind indisciplinare, li se impun atitudini echilibrate, cu explicaţii verbale simple, exemplificări şi prezentări de modele din poveşti sau pedeapsă prin retragerea temporară a unei jucării preferate de copil. Scopul educativ este atins atunci când copilul înţelege semnificaţia atitudinii adultului (Psihologia Copilului – Emil Verzea- Florin Emil Verzea 2000).
CSÎD: Şi totuşi, când se impune vizita copilului la un psiholog specializat?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Atunci când atitudinile parentale, printre care unele dintre ele menţionate mai sus, nu dau randament, ajutorul unui specialist este de ajutor.