“Vreau să mă joc!”, “De ce nu am şi eu mai mulţi copii acasă?”, “Mă plictisesc!”. Iată trei fraze care vă indică că cel mic e pregătit pentru un sport de echipă. Rămâne să vedeţi pe care să-l alegeţi. Vârsta, dar şi abilităţile copilului vă trimit spre cea mai bună activitate sportivă.
Copiii de 6-8 ani nu au abilităţile fizice şi nici psihologice pentru baschet. Copiii mai mari de 7 ani nu mai pot învăţa gimnastica. Iată de ce vârsta joacă rolul primordial în alegerea activităţii sportive. Teoretic, imediat ce micuţul comunică şi are minime abilităţi motorii potrivite pentru sport – adică în jurul vârstei de 4 ani – puteţi să îl înscrieţi într-o echipă. Un studiu nou spune că ideea că “face parte din echipă” va avea un impact pozitiv asupra relaţiilor copilului cu toţi adulţii din viaţa sa. Cu alte cuvinte, îl face să se simtă în largul lui inclusiv printre oamenii mari. Acesta este un beneficiu enorm pentru orice copil.
Pe lângă o activitate de grup, ţineţi cont de abilităţile particulare. Le observaţi când mergeţi în concediu sau în drumeţii sau în parc. Dacă îl vedeţi că urcă uşor pe munte, e potrivit atletismul. Dacă merge bine cu bicicleta, găsiţi pe internet o mulţime de grupuri de biciclişti care acceptă şi copii. Dacă în parc face strategii de joacă, e potrivit pentru fotbal sau volei sau handbal. Iar dacă are cu adevărat forţă şi e agil, ar trebui să alegeţi tenisul de câmp.
Nu înseamnă că alegerea nu poate să fie greşită din start. Regula este că, dacă cel mic nu se adaptează în 3 luni la condiţiile din echipă, la condiţiile de mediu sau cu antrenorul, acel sport nu îi este potrivit.
De asemenea, nu rataţi şedinţele de kinetoterapie. Acestea nu trebuie făcute doar în scopuri medicale. Kinetoterapia mizează pe mişcările naturale ale corpului uman. Dacă micuţul le învaţă corect de la început, toată forţa lui kinetică va acţiona în favoarea lui. Veţi avea nu doar un copil bine dezvoltat fizic, ci şi intelectual. Iar dacă îşi face câţiva prieteni la o astfel de şedinţă tocmai aţi descoperit sportul perfect care se practică de la doar 4 luni.
Ne naştem cu abilitatea de a înota. Până la 8 luni, copilul are posibilitatea să îşi închidă căile respiratorii în mod natural atunci când se află sub apă. Cu o condiţie. Să-l înscrieţi la cursuri de înot pentru bebeluşi încă de la 4 luni, adică imediat ce îşi ţine singur capul. Este un exerciţiu excelent pentru bebe şi care îi menţine intact un instinct înnăscut. înotul rămâne însă ideal pentru toată viaţa atât pentru distracţie, cât şi pentru spiritul de echipă cât sau pentru sănătate.