Cum ferim şi cum tratăm copiii de insolaţie

Adevărata protecţie solară este cea din copilărie şi adolescenţă.

Dar dacă pe cei mici puteţi să îi supravegheaţi tot timpul, în adolescenţă e cel mai greu să instauraţi reguli.

Adolescenţii au cel mai mare risc de arsură solară, dar şi de insolaţie.

Recomandări

Infecții respiratorii frecvente la copii: cum se manifestă, când mergem la medic

Singurul semn de colesterol mărit la copii. Apare pe ochi!

Dermatologii constată o realitate îngrijorătoare: “Adolescenţilor le place să stea la soare, sunt singuri la mare sau la munte şi, dacă lor le place, li se pare normal să zacă în mijlocul zilei pe plajă spre exemplu”, explică dr. Dorina Giurcăneanu, medic primar dermatolog.

“Se ard şi, simultan, iau o doză enormă de ultraviolete A, adică cele care provoacă îmbătrânirea prematură şi cancerul de piele”. De ce le place să stea la soare? Expunerea la căldura solară descarcă endorfine. Sunt substanţe care îi fac să simtă plăcerea. Şi dacă simt plăcere, de ce nu ar sta nelimitat la soare? Riscurile sunt însă majore.

SPF vs. PPD

Ultravioletele de tip B sunt cele care provoacă arsuri solare. Cremele care vă protejează de acest tip de radiaţie sunt cele cu factor de protecţie SFP mai mare de 30. Ultravioletele de tip A sunt cele care intră mai adânc în celulele pielii, provoacă îmbătrânirea cutanată şi, prin cumulare, cancer de piele. Factorul de protecţie împotriva acestor raze e denumit PPD.

Australienii ştiu cel mai bine

Cea mai eficientă campanie de conştientizare a acestui pericol care se numeşte “soare” a fost făcută în Australia. Toate companiile care produc articole pentru plajă au convenit ca în reclamele de promovare să folosească modele fără bronz.

Tinerii se indentifică cu personajele perfecte din reclame, iar dacă acestea nu au o culoare tocmai ciocolatie, e perfect. Găsiţi această campanie pe Internet, aşa că puteţi să le exemplificaţi adolescenţilor că tinerii pot fi frumoşi şi dacă au pielea perfect albă. E mai greu să speriaţi un copil cu boli grave. Dar dacă le spuneţi că, prin expuneri masive vor arăta mai bătrâni, poate aveţi succes. Oricum, insistaţi să se hidrateze şi să poarte cele mai cool pălării.

Cum se face insolaţia?

În mod normal, organismul uman posedă mecanisme de adaptare la temperaturi înalte. Metabolismul general scade, iar creşterea transpiraţiei şi vasodilataţia periferică favorizează pierderea de căldură. În momentul în care această capacitate de adaptare este depăşită, apar simptomele de hipertermie. Dacă adolescenţii spre exemplu au parte şi de activitate fizică susţinută, sunt cei mai expuşi riscului de insolaţie.

Cum apare insolaţia?

Iniţial, se manifestă aşa-numita “epuizare de căldură”. Temperatura corpului creşte peste 38 de grade Celsius, apar dureri de cap, greaţă, vărsături, ameţeli, creşterea ritmului bătăilor inimii. Simultan, scade tensiunea arterială, apar dureri şi crampe musculare, oboseală, slăbiciune. În acest moment, copilul trebuie să se oprească din orice activitate şi, dacă e posibil, să stea într-un loc umbros, să-şi scoată hainele.

Compresele reci sunt mai mult decât utile. Spre exemplu, dacă în apropiere există o sursă de apă, simplul fapt că îşi umezesc tricoul şi îl ţin pe piele e un ajutor real. Hainele ude se pun sub braţ, în regiunea axilelor. E momentul pentru apă minerală, dacă e posibil.

Pacientul trebuie să bea 1,5 litri, cu înghiţituri mici, la fiecare 2-4 ore până urinează în cantitate suficientă şi urina are o culoare normală. E nevoie de o perioadă de recuperare de 24-36 ore. Aceasta e faza premergătoare insolaţiei. Dacă staţi în continuare într-un mediu ostil, cu temperaturi ridicate, apare insolaţia.

Cum se traduce? Temperatura corpului creşte peste 40 de grade Celsius, pielea se usucă, apar dureri de cap puternice şi scade tensiunea arterială. Pot apărea vărsături în jet, dar şi dificultăţi în respiraţie. Insolaţia este o urgenţă medicală, de aceea e necesar să sunaţi la 112.

Primul ajutor constă în tehnici de răcire prin comprese reci şi pungi cu gheaţă pe abdomen, gât şi în axile. Dacă pacientul este conştient şi cooperant, i se administrează lichide reci. Insolaţia poate să determine stop respirator, iar în acest caz, manevrele de respiraţie artificială, dar şi masajul cardiac sunt obligatorii.

Pielea are memorie!

Chiar dacă nu se ajunge la astfel de evenimente extreme, soarele în cantităţi mari în timpul copilăriei şi adolescenţei are repercusiuni pe toată viaţa. În special ultravioletele A sunt cele care rămân în interiorul tegumentelor ani de zile şi pot determina modificări extrem de periculoase de tipul melanomului. Este voaba despre cel mai agresiv cancer de piele. Altă informaţie pe care trebuie să o transmiteţi copiilor este că pielea are memorie.

Tegumentele reţin fiecare expunere la soare. Iar cele cumulative sunt periculoase pentru ca pot determina distrugeri la nivel celular. E adevărat, tegumentele au mijloace de protecţie. Melanocitele, celulele pigmentare din piele, se strâng şi aşa apare bronzul. Se ştie că cei care se ard uşor şi nu se bronzează au cel mai mare risc atât de arsură cutanată, cât şi de cancer de piele.

Un control dermatologic pe an, obligatoriu

Indiferent de tipul de piele însă, din adolescenţă, încercaţi să le insuflaţi ideea că fiecare persoană are nevoie de un control dermatologic o dată pe an, de obicei după vacanţa de vară sau după concediul din timpul verii. Medicul specialist examinează  toată suprafaţa pielii şi evaluează toate leziunile, nu doar pe cele care vi se par deranjante.

În felul acesta, copilul îşi va construi o relaţie cu medicul la care se duce, iar controalele îi vor intra în reflex. Înseamnă cea mai bună, cea mai inteligentă măsură de a preveni cancerele cutanate, care pot apărea, din păcate, şi la vârste tinere. Pielea este un organ care se modifică integral la fiecare 28 de zile. Este un organ viu, de dimensiuni considerabile – aproximativ 2 metri – care trebuie verificat în mod regulat.

Autor: Ioana Georgescu