Când e foarte mic, copilul învaţă să nu pună mâna în priză, să nu cadă, să nu ingere altceva decât mâncarea pe care i-o oferiţi. Timpul trece însă şi la un moment dat apar discuţiile despre sex şi, mai ales, despre sexul protejat, despre pericolul pe care îl reprezintă alcoolul sau fumatul sau drogurile. Cum îi prezentaţi aceste pericole?
Despre sexualitate ar trebui să le vorbiţi copiilor de la vârste destul de fragede, deci obligatoriu înainte de adolescenţă. Copilul are parte din plin de informaţii despre sex dacă deschide televizorul, dacă iese la joacă cu prietenii, dacă se uită pe internet. Aşadar, e mai mult decât binevenită educaţia corectă din partea părinţilor. Spre exemplu, în jurul vârstei de 5 ani, copilul pune deja întrebări legate de diferenţele dintre fetiţe şi băieţei, iar de la 6 ani devine timorat dacă e dezbrăcat alături de alţi copii sau dacă merge la toaletă alături de micuţi de sex opus.
Aşadar, acum e momentul să îi explicaţi că fetiţele şi băieţeii au organele sexuale diferite care îi ajută să urineze în mod diferit. Pe măsură ce copilul creşte, un dicţionar al corpului uman ar fi mai mult decât util pentru studiu. Până la 10-11 ani e obligatoriu ca micuţul să ştie cum evoluează caracteristicile sexuale ale corpului său şi nu să le afle când se întâmplă – spre exemplu, la băieţi când li se schimbă vocea sau în cazul fetiţelor când apare prima menstruaţie.
Acestea sunt momente în care e obligatoriu să ştie ce înseamnă sex şi că până la o vârstă, când vor fi mari, dacă aleg să aibă o viaţă sexuală, prezervativul e obligatoriu din două motive. Împiedică apariţia bolilor cu transmitere sexuală şi a sarcinii la o vârstă extrem de mică. În cazul fetiţelor, ideal ar fi să îşi înceapă viaţa sexuală după 18 ani, aceasta deoarece întreg lanţul hormonal de care dispun este incomplet format. Iar studiile arată că viaţa sexuală începută prea devreme este un factor major de risc pentru cancerul de col uterin. E util să le comunicaţi această informaţie, cel mai bine atunci când le faceţi vaccinul anti HPV.
Alcool şi ţigări
Copilul va fi curios dacă vă vede că beţi un pahar cu vin sau cu bere. Nu este o tragedie dacă îi satisfaceţi curiozitatea şi îi daţi să guste. Astfel îi veţi reduce la maximum tentaţia de a face ceva specific adulţilor. Este vorba de prima copilărie. În adolescenţă, devine un act de încredere ca, dacă ieşiţi la restaurant, să îi oferiţi jumătate dintr-un pahar mic de vin în timp ce aveţi o conversaţie de la egal la egal.
Acest comportament este esenţial pentru reducerea substanţială a riscului de dependenţă. Însă poate bea alcool extrem de rar şi doar ca să nu construiţi în jurul acestui subiect imaginea lucrului interzis. În cazul ţigărilor, situaţia devine puţin mai complicată. Ideal ar fi să le explicaţi de la 5-6 ani că ţigările le fac rău, indiferent de numărul acestora.
Dacă vor creşte cu această idee, reduceţi mult riscul ca propriul copil să devină fumător. Şi în acest caz ar fi utilă informaţia următoare: dacă fumează şi renunţă ulterior la acest viciu, riscurile în privinţa cancerului rămân mari mai bine de 20 de ani.
Şi trebuie să le înrădăcinaţi ideea, de la cele mai mici vârste, că nu devin interesanţi dacă fumează şi beau alcool alături de prieteni. De asemenea, câteva exemple de adulţi dependenţi de alcool sau ţigări cu siguranţă veţi avea, iar imaginea acestora nu va fi pozitivă în mintea unui copil. Aceste informaţii se repetă la intervale de timp regulate, dar într-un mediu relaxat şi nu cu ameninţări.
Alte pericole
Şi discuţia despre droguri poate începe de la 6-7 ani fără probleme. Este un motiv serios să le povestiţi că oamenii care consumă droguri îşi distrug creierul şi că pot ajunge internaţi într-un spital asemenea unei închisori.
Despre închisoare este uşor să le povestiţi pentru că vă ajută desenele animate. Când îi informaţi despre droguri, este util să le precizaţi că şi medicamentele care nu le sunt prescrise pot avea efectul drogurilor. Unul dintre cele mai utile exerciţii alături de copil este să urmăriţi ştirile împreună şi să le comentaţi pe cele negative care privesc abuzul de droguri sau alcool.
Exemplul negativ vizionat este mai puternic decât orice poveste. Dacă vine vorba despre un copil care a ajuns în spital din cauza intoxicaţiei sau a murit, acesta este un exemplu dur, dar cu răsunet în tânăra minte. Şi, indiferent despre ce pericole îi povestiţi, accentuaţi-i de fiecare dată că îi sunteţi alături şi că, dacă are probleme, să apeleze fără rezerve la oricare dintre voi. Este una dintre cele mai bune căi prin care vă ajutaţi copilul şi prin care veţi preveni pericolele.