Nu
ne nastem cu anumite sentimente, ci invatam sa le simtim si sa le
exprimam. Din acest motiv, si parintilor le revine o parte din
sarcina „lectiei sentimentelor”.
E adevarat, cei mici experimenteaza singuri emotiile. Dar
in prima parte a copilariei, parintii pot face ceea ce se numeste
„blocarea emotiilor”.
De cand a aparut conceptul de inteligenta emotionala, studiile au
demonstrat ca exemplul unei familii unite il ajuta cel mai bine pe
copil sa-si controleze sentimentele si emotiile.
O astfel de familie reuseste implicit sa-l invete pe cel
mic sa realizeze ce simte, sa-si exprime sentimentele fara sa
jigneasca persoanele din jur si sa si le stapaneasca.
De asemenea, parintii sunt datori copilului din frageda pruncie
sa-l faca sa spuna „te iubesc!” Psihologii cred ca
aceste cuvinte reprezinta piatra de hotar in exprimarea
sentimentelor.
O alta piatra de hotar pentru cel mic este verbalizarea nevoii de
independenta: „Vreau sa fiu singur!”, „Vreau sa fac ceva nou!,
„Vreau sa ma lasati in pace!”
Aceste cuvinte nu trebuie sa fie motive de suparare pentru parinti,
dimpotriva. Cel mic tocmai a inceput sa experimenteze viata pe cont
propriu.
Atentie la abordarea
discutiilor! Astfel, sunt excluse
aprecierile de genul: „Ce ai? Esti de carpa de nu poti sa
vorbesti?”
In felul acesta, blocati sentimental copilul. In momentul in care
nu poate sa se exprime, indicat ar fi doar sa-i stati alaturi:
„Daca vrei sa vorbesti, sunt aici!”
Citeste continuarea in editia tiparita a revistei Ce se
intampla,
Doctore?
Citeste si: Cum isi accepta
fratii
Foto:
Shutterstock