Cum îţi motivezi copilul să facă mişcare

Vreţi să aveţi un copil sportiv? Cine nu vrea?

Primul pas este să îl lăsaţi să se joace în aer liber cât mai mult timp, apoi să nu îl fortaţi să practice un sport, ci să îl faceţi să experimenteze cât mai multe tipuri de activităţi sportive.

Copilul alege, nu părintele, părintele trebuie doar să îi ofere un mediu… sportiv unde să-şi dezvolte aptitudinile şi musculatura armonioasă.

Recomandări

Sfaturi pentru părinţii unui copil supraponderal

Cei mai periculoși aditivi pentru sănătatea copiilor. Se găsesc în multe produse alimentare!

De la cele mai mici vârste se practică înotul, terapia prin mişcare sau mai exact kinetoterapia, ambele activităţi benefice pentru copii. Dar oare înainte ca părinţii şi micuţii să aibă acces la săli specializate de kinetoterapie, la bazine de înot, nu se mişcau corect? Nu căpătau astfel informaţiile vitale despre mediu pe care le dă însăşi mişcarea? Nu se dezvoltau corect?

Joaca în picioarele goale

Prof. dr. Mihai Jianu, medic primar ortopedie pediatrică, ne recomancă să lăsăm copilaşii să facă ce ştiu: să se joace. ‘’Copilul trebuie lăsat desculţ cât mai mare parte din zi sau, dacă nu se poate, cu un ciorap, dar nu cu pantof. Şi de asemenea, trebuie lăsat să se joace toată ziua.

În felul acesta, învaţă rapid şi permanent mersul, activitate care se definitivează cu adevărat în jurul vârstei de patru ani’’.  Copilul desculţ, lăsat la joacă – parcă avem în faţă o imagine suprinsă pe străzile unui sat. Dar este cel mai bun lucru pe care puteţi să-l oferiţi copilului dumneavoastră în privinţa mişcării. Înainte de a vă descrie modalităţile prin care îl puteţi face să iubească sportul, să trecem în revistă câteva ‘’date tehnice’’ despre mişcare.

Sportul începe imediat după mers

Copilul începe să meargă între 12 şi 14 luni. La primele încercări este ajutat de părinţi, se sprijină de orice obiect în ridicare, şi ulterior devine sigur pe proprii paşi. În această perioadă, mersul pe vârfuri, călcatul pe interiorul şi exteriorul tălpii sunt normale pentru că îl ajută să îşi găsească echilibrul. Apoi apare dorinţa de a se juca cu alţi copii şi de a alerga împreunăcu aceştia.

Jocul îl face mai stăpân pe mişcări. Joacă, soare (doar dimineaţa şi după-amiază) şi mişcare înseamnă de fapt prima etapă a procesului prin care îl faceţi să iubească sportul. Între 4 şi 6 ani, copilul îşi dezvoltă motricitatea globală şi fină. Între aceste vârste, încercaţi să-l plimbaţi cât mai mult prin aer liber, lăsaţi-l să se joace afară cu alţi copii. Experimentaţi aşadar împreună cu cel mic tot ce vă trece prin cap în materie de mişcare.

De la 5 ani, prima oră de sport

De la 5-6 ani, poate să practice inclusiv sporturi de fineţe. Iar  sportul de la vârste mici îi dă încredere în el, îl învaţă să stabilească legături cu ceilalţi, lucruri vitale pentru viitor. După 6 ani, copilul poate face şi un sport de echipă. Este vremea când cel mic trebuie să îşi vadă inclusiv părinţii activi.

Dar în niciun caz nu forţaţi copilul să facă ce aţi vrea dumneavoastră, ci lucrurile care îi plac lui. În loc să-l forţaţi, mai bine discutaţi. Sportul trebuie să însemne prieteni, distracţie, dar şi disciplină, în fond o plăcere. Dar plăcerea copilului şi nu a părinţilor. Aşadar mai întâi vorbiţi cu cel mic despre tipul activităţii sportive pe care vrea să o facă. Apoi încercaţi cât mai multe activităţi.

În al doilea rând, după cină, ieşiţi din casă şi plimbaţi-vă. În alt treilea rând, observaţi când este mai activ copilul, dimineaţa sau seara, şi încercaţi să îi faceţi un program respectându-i orele de activitate. Pe de altă parte, odată ce aţi început un program de sport care îi place copilului, respectaţi-l cât mai bine.

Sportul învinge natural frica 

Activitatea sportivă de la vârste mici îl determină pe copil să devină pro-activ. Aceasta înseamnă că atunci când are ceva de rezolvat, va merge să-şi rezolve problemele cu mult curaj, şi nu va sta acasă şi se va îngrijora, comportament care generează frică. Acţiunea pe de altă parte este cea care întăreşte încrederea în propria persoană.

Sportul înseamnă chiar acţiune şi este cea mai bună formare pentru atitudinea pro-activă pe care un om ar trebui să o exerseze toată viaţa. Un copilaş care învăţă prin orice formă de sport că trebuie să încerce se va lovi de un eşec, dar e absolut obligatoriu să se ridice şi să încerce din nou. Aşa se învaţă orice lecţie.

Iar după ce a învăţat o lecţie trebuie să facă o nouă încercare. Astfel se întâmplă în timpul oricărei ore de sport şi acelaşi lucru se întâmplă în viaţă. Şi mai este un aspect important, respiraţia. înainte de orice oră de sport, învăţaţi-l să respire adânc şi profund, inspirând pe nas şi expirând pe gura înainte de a începe mişcarea. Într-un timp foarte scurt, copilul se va simţi bine să înceapă ora de educaţie fizică.

Frica, învinsă!

Copilul va învăţa prin sport să îşi stăpânească frica şi s-o educe. În felul acesta, cel mic va depăşi ulterior uşor teama de necunoscut. Recunoscând că îi este frică, îşi va controla mai bine şi corpul şi mintea. Aici intră sportul în acţiune care îl ajută să acţioneze şi să-şi distrugă frica.
Explicaţia? În momentul în care o persoană se gândeşte permanent la ceva de care îi este frică, i se face şi mai tare frică. Iar exerciţiul făcut constant este singurul care îl ajută pe cel mic să fie pregătit pentru o nouă provocare. Vorbim despre o pregătire valabilă pentru orice fel de acţiune din viaţă.

Autor: Ioana Georgescu