Cum pot fi depăşite tulburările de limbaj în cazul copiilor cu autism

Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. Concret, autismul este o tulburare centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare. Copilul diagnosticat cu autism va întâmpina dificultăţi de socializare, comunicare şi limbaj, dar va manifesta şi anumite schimbări comportamentale. 

Conform unor studii efectuate de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Maladiilor din Atlanta, Statele Unite ale Americii, rezultate publicate în martie 2014, în lume, una din 68 de persoane are autism.

În România, la nivelul anului 2014, erau înregistrate 8.000 de persoane diagnosticate cu autism, conform Ministerului Sănătăţii, dar numărul real al acestora este mult mai mare. Specialiştii susţin că sunt peste 20.000 de persoane, dar acestea nu figurează într-o evidenţă oficială. 

Recomandări

Autismul NU este o boala!

Autism: apariţie, diagnostic şi tratament

Primele semne ale autismului pot să apară încă din primul an de viaţă sau în jurul vârstei de 2 ani, atunci când cel mic pierde din achiziţiile deja dobândite.  

Toţi copiii cu autism prezintă dificultăţi de comunicare şi limbaj exprimate prin încapacitatea de a interacţiona sau comunica cu ceilalţi: fie nu vorbesc, fie au dificultăţi în exprimare sau în înţelegerea celor din jur. Totodată, micuţul va avea şi dificultăţi de pronunţie care se vor manifesta frecvent sub forma dislaliilor – omiterea sau înlocuirea unor sunete sau silabe în cuvinte, acest lucru conducând la neînţelegerea copilului de către cei din jurul său.  

„Problemele senzoriale asociate autismului fac ca micuţii să se concentreze mai mult pe sunetele din mediu decât pe sunetul produs de cel care vorbeşte. De aceea, creează impresia de neatenţie adultului sau că nu aud ceea ce li se comunică. În plus, fiindcă aceştia nu pot imita spontan cuvintele, vor avea o întârziere în dezvoltarea limbajului. Sunt situaţii în care un copil cu autism fie nu va imita deloc ceea ce spune altcineva, fie va imita un cuvânt sau chiar o propoziţie, însă nu-i va înţelege sensul. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul cititului. Îşi pot însuşi citirea cu uşurinţă, însă mult mai greu înţeleg conţinutul a ceea ce citesc”, ne-a explicat psihologul Daniela Gavankar, preşedinta Asociaţiei pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA). 

Abilităţile de comunicare variază de la un copil la altul şi sunt influenţate şi de dezvoltarea intelectuală şi socială a micuţului în cauză. Astfel, unii copii nu reuşesc să înveţe să vorbească, în timp ce alţii vor putea discutasubiecte complexe.  

„Majoritatea copiilor cu autism prezintă dificultăţi în comunicarea cu ceilalţi. Deşi uneori pot demonstra că pot vorbi corect, nu vor putea susţine o conversaţie pe un anumit subiect. Limbajul lor este rigid, repetitiv. De exemplu, copilul poate să enumere repetitiv anumite cuvinte pe care le-a auzit la TV, fenomen numit ecolalie. Sunt şi copii care nu dezvoltă ecolalie, însă în cazul lor primele cuvinte apar cu întârziere şi de cele mai multe ori sunt cuvinte surprinzătoare, de exemplu anumite cifre. În plus, în comunicarea cu cei din jurul lor, ei nu folosesc pronumele personal, persoana I”, ne-a explicat specialistul de la AITA.

Chiar şi atunci când copilul dobândeşte un limbaj elaborat, acesta prezintă anumite caracteristici specifice:

• Poate face monologuri pe o temă preferată, însă manifestă dificultăţi în a susţine o conversaţie cu alţi copii în parc. Nu ştiu cum să înceapă şi nici cum să încheie o conversaţie.  
• Intonaţia este diferită de a celorlalţi copii, aceştia au vocea subţire, uneori chiar piţigăiată. 
• Manifestă dificultăţi în a înţelege glumele sau chiar zâmbetul unui adult.  
• În cazul lor, empatia este scăzută, fiindcă ei nu înţeleg emoţiile.  
• Formele de salut sau modul în care se exprimă nonverbal o afirmaţie sau o negaţie sunt lucruri pe care şi le însuşesc cu greutate.

Neputând să-şi exprime sentimentele sau dorinţele prin gesturi sau prin limbaj, copiii cu autism pot acumula frustrări care se vor materializa în crize de comportament manifestate prin agresivitate. 

Importanţa intervenţiei terapeutice în dezvoltarea limbajului

Orice plan de intervenţie adresat unui copil cu autism va include programe specifice legate de dezvoltarea limbajului şi comunicării, şi fiecare arie va fi lucrată în funcţie de nevoile copilului. 

„Astăzi sunt o multitudine de tehnici noi de stimulare şi corectare a limbajului şi comunicării folosite cu succes, astfel încât aceste probleme să fie ameliorate. Extrem de importantă este terapia ABA (Analiză Comportamentală Aplicată), care include programe de comunicare şi limbaj în aproximativ jumătate din obiectivele sale. Astfel, la început, copilul mic va învăţa abilităţi minime de comportament, apoi se lucrează pentru a creşte vocalizările spontane, a le pune sub control, imitarea verbală, structurile gramaticale, povestirea”, ne-a explicat psihologul Daniela Gavankar.

Aceasta ne-a mai povestit şi despre PECS (Picture Exchange Communication System), un sistem de comunicare nonverbală util şi eficient, care ajută limbajul şi care este aplicat pe toţi micuţii care nu vorbesc. În momentul în care cel mic începe să vorbească corect, această metodă se elimină, însă sunt cazuri de copii care au nevoie de PECS toată viaţa .  

„Este important ca terapia limbajului să înceapă cât mai timpuriu posibil. La micutii nonverbali, terapia va debuta cu stimularea sunetelor, silabelor, cuvintelor, iar la cei mai mari şi care deja vorbesc, terapia va fi centrată pe funcţionalitatea folosirii limbajului. Concret, copilul va învăţa să susţină o conversaţie, să-şi aştepte rândul într-o conversaţie. De asemenea, logopedia are o multitudine de metode care stimulează limbajul, astfel încât copilul să se poată face bine înţeles şi să participe la o conversaţie cu cei din jurul său”, conchide specialistul.