Cercetătorii au analizat modul în care oamenii învaţă şi au realizat o listă cu trucuri pe care aceştia să le utilizeze.
Dacă un copil vrea să înveţe să cânte la chitară acesta ar trebui să înveţe fiecare tehnică în parte. Scopurile mai mici fac ca învăţatul să fie mult mai simplu şi corect.
În timp, prin acumularea fiecărei părţi, copilul va fi capabil să poată cânta la chitară. Tahnica se poate aplica atunci când trebuie asimilate informaţii mecanice, precum în cazul lecţiilor bazate pe fapte clare, notează Descoperă.
Majoritatea persoanelor înţeleg că multifuncţionalitatea este doar un mit, deoarece creierul nu poate oferi atenţie în egală măsură fiecărui lucru. Însă unele persoane aplică acest fapt atunci când încearcă să înveţe. Atunci când o sarcină este divizată, fiecare diviziune trebuie tratată cu atenţie. Atunci când persoana devine distrasă ar trebui să facă o pauză de 25 de minute până când îşi recapată atenţia. De-a lungul timpului, multifuncţionalismul ar putea însemna asimilarea parţială a unor concepte, fără a obţine competenţe reale asupra abilităţii.
Dacă individul doreşte să transforme informaţiile în cunoştinţe, cercetările sugerează că acestea ar trebui scrise pe hârtie.
În cadrul unui studiu din 2014, s-a descoperit că studenţii care îşi luau notiţe pe foaie învăţau mult mai rapid decât cei ce tastau informaţiile pe laptop. Cercetătorii afirmă că actul fizic de scriere pe hârtie creează o legătură cognitivă mult mai profundă deoarece procesul este mult mai lent faţă de tastatul pe computer.
Omul perfect nu există. Tot sensul învăţării este reprezentat de încercări, eşecuri şi descoperirea greşelilor.
În 2014, în cadrul unui studiu despre învăţatul mecanic, s-a descoperit că în creier există foarte mult spaţiu pentru greşeli pe care oamenii le pot reaccesa pentru a descoperi rezovarea acestora. Dacă părinţii îşi educă copii să nu facă greşeli sau îi pedepsesc atunci când le fac, copiilor le vor lipsi părţi importante din informaţii.
Prin stresarea copiilor atunci când învaţă, mintea acestora se va umple cu anxietate şi lipsă de încredere, ambele fiind toxice în procesul de învăţare. ,,Anxietatea periclitează capacitatea minţii de a explora soluţii reale,” a declarat profesorul Alison Wood Brook de la Universitatea Harvard.
În urma studiilor despre psihologia pozitivă s-a descoperit că succesul poate fi atins mult mai uşor atunci când activitatea este percepută cu mintea deschisă. Părinţii ar trebui să-şi înveţe copii că asimilarea cunoştinţelor ar trebui percepută ca un tip de explorare, fapt ce le va oferi determinare.
Premiza este simplă, cititul rapid este egal cu învăţatul rapid. Deşi pare un efort mare, cititul rapid poate fi învăţat prin intermediul unor programe speciale. Antrenând creierul să proceseze cuvântul mult mai rapid, acesta se obişnuieşte să citească şiruri întregi de cuvinte.
Dacă copiii întâmpină un obstacol atunci când încearcă să asimileze un anumit subiect, părinţii ar trebui să-i ajute să facă legătura cu ceva ce copiii ştiu deja. Practica se numeşte învăţat prin asociere.